Înapoi la prefaţă
Botanică - Sistematica lumii vegetale- Bazidiomicetele
Tipăreşte pagina
ÎNAPOI LA SISTEMATICA LUMII VEGETALE
BAZIDIOMICETELE (BASIDIOMICETELE)
GENERALITĂŢI
  Majoritatea ciupercilor mari aparţin subâncrengăturii Basidomycotina.
  Puţine bazidiomicete sunt micromicete, dintre care mai cunoscute sunt ciupercile fitopatogene care produc tăciuni şi rugini.
  Principala carcteristică al acestor ciperci rezidă în faptul că sporii (bazidiosporii) se produc la suprafaţa unor formaţiuni măciucate numite bazidii (nu în interiorul acestora, ca în cazul ascomicetelor).
CARACTERE GENERALE
  Aparatul vegetativ al acestor ciuperci, este reprezentat printr-un talîn dicţionarconstituit din filamente miceliene (hifeîn dicţionar).
BASIDIOCARPII
  Bazidiocarpii pot avea diferite forme (copită, scoică, ureche, cupă, burduf, tufă).
  
Un basidiocarp este format din:
  -porţiunea fertilă (pălăria)
  -porţiunea sterilă (piciorul)
  -himenofor cu basidii (lamele, tuburi, formaţiuni netede, ţepi
  -carnea propriu-zisă
  -cuticulă (pieliţa care acoperă piciorul şi pălăria bazidiocarpului)
  Forma pălăriei
vezi imaginea mărita
vezi imaginea mărită
  Formaţiuni anexe
  Basidocarpii pot prezenta diferite formaţiuni anexe, cu rol important în determinarea coerctă a ciupercilor.
  Vălul
  Vălul poate fi general (universal) -la unele specii, acoperă în întregime basidiocrpii tineri, sau parţial- rest din vălul universl rezultat din ruperea acesteia odată cu creşterea bazidiocarpului.
vezi imaginea mărita
vezi imaginea mărită
  Membranele (inelul şi franjurile şi cortina)
  Membranele, prezente la unele ciuperci, rezultă şi ele din ruperea vălului universal. Membranele rupte rămase pe picior formează inelul, iar cele rupte şi rămase pe pălărie apar ca nişte franjuri.
  
La unele ciuperci tinere, membranele acoperă în întregime lamelele.
  
Din vălul general poate rezulta şi cortinaîn contextcare arată ca nişte firişoare de păr atârnânde. Înainte de dezvoltarea în mărime a bazidiocorpului, cortina făcea legătura dintre pălărie şi picior, rupându-se odată cu creşterea corpului de fructificaţie.
vezi imaginea mărita
vezi imaginea mărită
  Solzii
  Solzii de pe cuticula unor ciuperci, provin din resturile vălului rămase pe suprafaţa externă a pălăriei sau a piciorului.
vezi imaginea mărita
vezi imaginea mărită
  Volva
  Volva este tot un rest al vălului universal, care se plasează la baza piciorului, având forma unui sac.
vezi imaginea mărita
vezi imaginea mărită
REPREZENTANŢI (ÎN EDIŢIA COMPLETĂ, SPECIILE ENUNŢATE SUNT PREZENTATE ÎN DETALIU)
  FAMILIA AMANITACEAE
  Amanitaceaele au carctere proprii ce trebuiesc cunoscute de orice culegător de ciuperci. Toate ciupercile din acestă famile prezintă volvă, care uneori este acoperită de pământ sau de resturi vegetale. Volva, la unele specii, poate fi redusă, apărând la baza piciorului, ca nişte: fâşii (Amanita pantherina), fragmente fibroase circulare etajate (Amanita junquillea, Amanita rubescens), mărgele (Amanita muscaria), scvame etajate (Amanita solitaria).
  În stadiu tânăr (de ou), aceste ciuperci sunt acoperite de vălul universal. Odată cu creşterea bazidiofructului, părţi din văl se regăsesc pe pălărie sau picior sub formă de solzi sau inel.
  Himenoforul este alcătuit din lamele care nu aderă la picior.
  Amanitaceale sunt specii simbiotice, micorizante, aflându-se din acest motiv, în preajma arborilor sau arbuştilor
, majoritatea lor fiind
silvicoleîn dicţionar.
  BURETELE VIPEREI (AMANITA PHALLOIDES)
  
Buretele viperei este cea mai toxică ciupercă care creşte la noi în ţară, dacă nu cea mai toxică ciupercă de pe planetă
.
  BURETELE PRIMĂVĂRATIC (AMANITA VERNA)
  
O altă Amanitaceae potenţial letală este Amanita verna
.
  BURETELE TOMNATIC (AMANITA VIROSA)
  
Buretele tomnatic este o ciupercă deosebit de toxică
.
  BURETELE PESTRIŢ (AMANITA PANTHERINA)
  
O altă amanitaceae toxică este buretele pestriţ
.
  AMANITA SPISSA
  
Ciupercă, frecventă, comestibilă, Amanita spissa se poate dovedi totuşi periculoasă, prin faptul că se poate confunda cu uşurinţă cu Amanita pantherina, specie toxică
.
  AMANITA EXCELSA
  Amanita excelsa
este un burete asemănător buretelui pestriţ
.
  AMANITA JUNQUILLEA
  
Amanita junquillea este o specie comestibilă de bureţi, care poate fi confundată cu ciuperci toxice din familia Amanitaceae
.
  BURETELE DE LĂMÂIE (AMANITA CITRINA)
  
Buretele de lămâie este o specie toxică de ciuperci
.
  MUSCARIŢA (AMANITA MUSCARIA)
  Muscariţa este o ciupercă frumoasă, cunoscută prin faptul că apare simbolizată în toate desenele adresate copiilor (ciuperca cu pălărie roşie şi cu buline albe)
.
  CUCI (AMANITA RUBESCENS)
  
Ciuperca numită cuci, este un burtete comestibil, cu valoare alimentară, deosebit de gustos, contrastând prin acest aspect, majorităţii reprezentanţilor familiei Amanitaceae
.
  BUREŢI DOMNEŞTI (AMANITA CAESAREA)
  Bureţii domneşti sunt ciuperci elegante, comestibile foarte bune
.
  AMANITA SOLITARIA
  
Acest burete este comestibil dacă i se îndepărtează cuticula pălăriei şi dacă este fiert bine
.
  FAMILIA CORTINARIACEAE
  Alături de Familia Amanitaceae, această familie cuprinde, atât specii valoroase, din punct de vedere alimentar, cât şi specii deosebit de toxice, unele mortale.
  Carcterele familiei, cu mici excepţii, constau în:
  -existenţa lamelor sporifere, care sunt dese
  -prezenţa unui picior cilindric, relativ înalt faţă de pălărie
  -existenţa, cel puţin în stadiul tânăr, a elementelor "de cortină", carcteristice ale acestei familii.
  
-
forma pălărieiîn contexteste mamelonată.
  Ciupercile cortină sunt
saprofiteîn dicţionar, micorizante sau lignicoleîn dicţionar, silvicoleîn dicţionar
CORTINA
  Cortina rezultă din vălul universal .
  Cortina artă ca nişte firişoare de păr care rămân din vălul general, unind piciorul cu pălăria. Odată cu creşterea corpului de fructificaţie
, firişorele se rup şi atârnă, o periodă mai lungă sau mai scurtă, liber de pe pălărie.
  Pe picior, în urma ruperii cortinei, se poate forma un pseudoinel lipicios.
  Genul Cortinarius
  BUREŢI DE MESTEACĂN (CORTINARIUS CINNAMOMEUS)
  
Cortinarius cinnamomeus este o ciupercă toxică, care trebuie cunoscută şi evitată
.
  CORTINARIUS ORELLANUS
  
Acestă specie, este una dintre cele mai toxice care cresc la noi, adesea mortală.
  CORTINARIUS BOLARIS
  
Ca toate speciile galbene, portocalii sau roşcate ale acestui gen (Cortinarius), şi Cortinarius bolaris este suspectă, după unii foarte toxică
.
  HREANUL PĂDURII (CORTINARIUS  VARIUS)
  
Hreanul pădurii este o ciupercă netoxică, fără valoare alimentară, greu de confundat cu alte specii
.
  CORTINARIUS INFRACTUS
  
Alături de Cortinarius orellanus, acest burete este o specie tipică care provoacă, dacă e consumată, sindromul orelanian
.
  BUREŢI VINEŢI (CORTINARIUS VIOLACEUS)
  
Acestă specie inconfundabilă, este comestibilă, mediocră.
  CORTINARIUS  TRAGANUS
  
Deşi nu este toxică, acestă ciupercă este necomestibilă din cauza mirosului şi gustului neplăcut
.
  CORTINARIUS COERULESCENS
  
Cortinarius coerulescens este o specie destul de rară de ciuperci, suspectă.
  Genul Galerina(ciuperci  foarte toxice, cu forma pălărieiîn contextgalericulată)
  GALERINA MARGINATA
  
Galerina marginata este o ciupercă deosebit de toxică, mortală
.
  GALERINA AUTUMNALIS
  
Galerina autumnalis creşte doar la munte şi numai toamna, fiind un burete deosebit de toxic, mortal
.
  GHEBA CIOBANULUI (GALERINA MUTABILIS)
  
Ciupercă comestibilă, deosebit de bună, cultivată în Germania, gheba ciobanului, este periculoasă doar prin faptul că poate fi confundată cu specii extrem de toxice
.
  Genul Inocybe
  INOCYBE PATOUILLARDI
  
Inocybe patouillardi este o ciupercă otrăvitoare care trebuie cunoscută şi evitată
.
  INOCYBE ASTEROSPORA
  
Ca majoritatea ciupercilor acestui gen, Inocybe asterospora este o specie toxică
.
  INOCYBE LACERA
  
Acestă ciupercă mică, este considerată suspectă, recomandându-se evitarea consumului ei.
  INOCYBE CINCINNATA
  
Inocybe cincinnata este o specie supectă, foarte asmănătoare precedentei.
  INOCYBE FASTIGIATA
  
O specie tipică din punctul de vedere al intoxicaţiei de tip Inocybe, este I. fastigiata.
  INOCYBE MACULATA
  
Ca toate ciupercile care aparţin acestui gen, şi Inocybe maculata este susceptibilă de a fi toxică, fapt ce recomandă cunoşterea şi evitarea ei
.
  Genul Rozites
  SCUFIŢA CAPREI (ROZITES CAPERATA)
  Rozites caperata
este o ciupercă comestibilă, foarte bună, pretabilă la conservare
.
  Genul Gymnopilus
  GYMNOPiLUS JUNONINUS
  
Una dintre ciupercile care se evidenţiază prin mărime, în cadrul familiei Cortinaceae, este  Gymnopilus junonius
.
  GYMNOPILUS PENETRANS
  
Gymnopilus penetrans este o ciupercă cortină de dimensiuni mai reduse, suspectă, de evitat
.
  FAMILIA TRICHOLOMATACEAE
  BURETELE DE MAI (TRICHOLOMA GAMBOSUM)
  
Buretele de mai, este o ciupercă timpurie, deosebit de aprecită din punct de vedere gustativ
:citeşte continuarea
  TRICHOLOMELE ALBE (TRICHOLOMA ALBUM, TRICHOLOMA PESUDOALBUM , TRICHOLOMA LASCIVUM)
  
Tricholomele de culoare albă, sunt specii toxice, care trebuiesc cunoscute şi evitate
.
  TRICHOLOMA PARDINUM
  
Această ciupercă este toxică, producând după consum, forme severe de intoxicaţii de tip rezinoid
.
  CIUPERCA ŞOARECELUI (TRICHOLOMA TERREUM)
  
Ciuperca şoarecelui, este o specie comestibilă, apreciată
.
  TRICHOLOMA CALIGATUM
  
Tricholoma caligatum
este o ciupercă apreciată în Japonia şi în Corea unde se şi cultivă, fiind considerată în schimb, mediocră în Europa, din cauza gustului amar
.
  CIUPERCA PLOPULUI (TRICHOLOMA POPULINUM)
  
Ciuperca plopului este o specie comestibilă, însă destul de puţin apreciată din cauza gustului amar
.
  TRICHOLOMA PORTENTOSUM
  
Acestă ciupercă este comestibilă, foarte bună
.
  TRICHOLOMA SEJUCTUMUM
  Tricholoma sejuctum
este o ciupercă necomestibilă, foarte amară
.
  TRICHOLOMA EQUESTRE
  
Această ciupercă este delicioasă, apreciată mult şi căutată din acest motiv
.
  TRICHOLOMA AURATUM
  
Tricholoma auratum
este o ciupercă pe care mulţi micologi o consideră o varietate a speciei Tricholoma equestre
.
  Genul Armillaria
  GHEBE TOMNATICE (ARMILLARIA MELLEA)
  
Ghebele tomnatice sunt ciuperci binecunoscute şi mult apreciate din punct de vedere culinar
:citeşte continuarea
  ARMILLARIA TABESCENS
  
Acestă ciupercă este comestibilă dacă e fiartă bine, dar nici aşa nu este tolerată de toată lumea
.
  ARMILLARIA BULBOSA
  Genul Clitocybe
  CLITOCYBE DEALBATA
  Clitocybe dealbata conţine muscarină fiind toxică.
  CLITOCYBE CERUSSATA
  Această ciupercă este toxică, motiv pentru care trebuie cunoscută şi evitată.
  CLITOCYBE CONNATA
  
Considerată până nu demult o ciupercă comestibilă, Clitocybe connata a devenit suspectă, descoperindu-se în corpul de fructificaţie substanţe mutagene.
  CLITOCYBE GIBBA
  
Ciuperca Clitocybe gibba a fost şi mai este considerată o delicatese culinară. Totuşi, diverşi autori atrag atenţia asupra existenţei unor toxine cu acţiune latentă în carnea ciupercii.
  CLITOCYBE VERMICULARIS
  
Clitocybe Vermicularis este o ciupercă rară, care nu prezintă interes culinar, considerată a fi comestibilă, deşi există voci care susţin contrariul.
  CLITOCYBE SQUAMULOSA
  
Această ciupercă se aseamănă foarte mult cu celelate
Clitocybe maronii, cu care se poate confunda.
  CLITOCYBE GEOTROPA
  
Clitocybe geotropa este considerată o ciupercă comestibilă, destul de gustoasă.
  CENUŞĂREASA (CLITOCYBE NEBULARIS)
  
Cenuşăreasa este o ciupercă pe care unii o tolerează din punct de vederea alimentar, în timp ce alţii , nu.
  CLITOCYBE ODORA
  
Clitocybe odora este o ciupercă inconfundabilă, cel puţin necomestibilă din cauza aromei neplăcute  care persistă şi după fierbere, dacă nu şi potenţial toxică.
  Genul Lyophyllum
  LYOPHYLLUM AGGREGATUM
  
Considerată specie comestibilă de ciuperci, Liphyllum aggregatum, se culege în scopuri alimentare mai rar, deoarece nu este foarte gustoasă.
  LYOPHYLLUM FUMOSUM
  
Lyophyllum fumosum
este o specie de ciuperci, comestibilă, cărnoasă, spornică.
  LYOPHYLLUM CONNATUM vezi CLITOCYBE CONNATA
  Genul Lepista
  NICORETELE VÂNĂT DE TOAMNĂ (LEPISTA NUDA)
  Nicortetele vânăt de toamnă este o ciupercă cu calităţi gastronomice deosebite.
  Această prezentare reprezintă doar un rezumat extras din FITOENCICLOPEDIA 1.01 (Enciclopedia lumii vegetale şi a mediului înconjurător)în context