|
||
|
Comportamentul alimentar desemnează atitudinea omului în faţa hranei, fiind o componentă importantă a alimentaţiei. Este foarte important ce mâncăm, dar aceasta nu însemnă că putem neglija modalitatea în care mâncăm, dacă dorim să trăim sănătos. |
||
|
Nu toate dezechilibrele care provin dintr-o alimentaţie nesănătoasă au o cauză directă cu cantitatea sau calitatea hranei. Unele perturbări resimţite de organism îşi au originea într-un comportament alimentar greşit. Devierile legate de comportamentul alimentar au la bază fie o obişnuinţă, deci o deprindere greşită, fie o componentă psihică mai mult sau mai puţin evidentă. În afara unor tulburări neuropsihice propriu-zise, cele mai grave perturbări ale comportamentului alimentar sunt anorexia şi bulimia. Însă pe lângă acestea, există zeci de alte devieri de la un comportament alimentar adecvat, care devin obiceiuri nesănătoase de viaţă şi peste care prea uşor se trece cu vederea. Dintre obiceiurile alimentare cele mai nesănătoase se numără: mâncatul pe fugă, înfulecatul alimentelor, mesele neregulate, vorbitul în timpul mesei, consumul de băuturi (apă, băuturi alcoolice, sucuri) odată cu mâncarea, supraalimentaţia sau subalimentaţia, etc.. Consecinţele unui comportament alimentar inadecvat, se pot răsfrânge mai repede sau mai târziu asupra sănătăţii, luând forma unor tulburări ca: obezitatea, slăbirea pronunţată a organismului, constipaţie sau diaree, diabet zaharat, ulcer gastric sau duodenal, enterite sau colite, litiază biliară sau urinară, etc.. Tot în rândul obiceiurilor alimentare inadecvate, intră preferinţele gustative greşit orientate şi urmate. De aceea, nu sunt puţin cei care consumă cantităţi prea mari de condimente iuţi sau acre sau de sare de bucătărie. Numeroase boli, multe cronice şi grave (hipertensiune, ateroscleroză, etc), îşi au originea într-un astfel de comportament alimentar. |
||
|
Este necesar de a sublinia faptul, că la omul modern, instinctul, care stă la baza hrănirii tuturor celorlalte fiinţe de pe Terra, joacă un rol din ce în ce mai secundar în actul hrănirii, de aici desprinzându-se concluzia că este nevoie de o educare şi de o autoeducare a comportamentului alimentar. La pierderea gustului - ca informaţie necesară acoperirii cerinţelor în nutrienţi a organismului, contribuie în mare măsură abuzul de condimente (de oricare tip), care desensibilizează papilele gustative. Acest lucru este evident în cazul persoanelor care recurg prea des la mirodenii, ele mereu afirmând, cu sinceritate, că: "altfel mâncarea nu mai are niciun gust". Considerăm necesar să reamintim faptul că aceste condimente au fost introduse istoriceşte în alimentaţie cu rolul de antidoturi alimentare (cimbrul sau mărarul combate balonarea, ardeiul iute creşte rata metabolică, etc.) ci nu ca aromatizante a mâncărurilor, iar orice abuz poate deregla pe termen lung starea de sănătatea. Din păcate, sutele de emisiuni şi articole culinare, încurajează condimentarea abuzivă şi iraţională (amestecurile de condimente se realizează după o anumită logică, nu la întâmplare) a alimentelor, considerând chiar că procedeul este "deosebit de sănătos". |
||
|
Definirea unui comportament alimentar echilibrat şi sănătos nu poate fi făcută fără să se ţină cont de numeroasele particularităţi (vârstă, sex, tip de efort, stare de sănătate, etc.) ale fiecărei persoane. Totuşi, ca linii directoare, putem schiţa cadrul în care acesta se poate desfăşura. În cazul adulţilor, este bine să se ţină cont de următoarele recomandări: - să se mănânce 3-5 (de preferinţă 4) mese pe zi, la cel puţin 3 ore distanţă una faţă de cealaltă - orele şi numărul meselor să fi regulate - mâncatul să se facă încet, mestecând bine - să se evite în timpul mesei, conversaţiile, îndeosebi cele tensionate, cititul, vizionarea televizorului, ascultarea radioului - ambientul să fie cât mai plăcut, atmosfera cordială şi alimentele estetice - niciodată după o masă, nu trebuie să se simtă senzaţia de "prea plin", deoarece însemnă că s-a depăşit limita de saţietate. |
||
|
Pentru ca digestia şi absobrţia nutrienţilor alimentari să se desfăşoare corespunzător, este necesar ca mesele să se repartizeze conform ceasului biologic al corpului uman. Procesele metabolice, precum şi cele digestive, se vor derula cu atât mai bine cu cât omul s-a deprins de a fi constant în respectarea orarului meselor. Din întreaga raţie alimentară zilnică, este bine ca 20-25% să reprezinte masa de dimineaţă şi 10-15% cea de seară, cele două mese; micul dejun şi cina, fiind compuse din alimente uşoare. Masa de prânz, peste care din păcate se sare ca o consecinţă a programului încărcat, ar trebui să reprezinte aproximativ 55% din raţie. Între mesele principale, este bine să se intercaleze 1-2 mese secundare, puţin consistente. Este indicat, mai ales, ca între micul dejun şi prânz să se intercaleze o masă care să se integreze în intervalul de timp optim dintre micul dejun şi prânz. Această masă nefiind consistentă, este mai degrabă o gustare cu rolul de a completa energetic micul dejun. Gustarea dintre micul dejun şi prânz va reprezenta cam 10% din raţia zilnică de mâncare. Copii precum şi adulţii cu o viaţă foarte activă, mai au nevoie de o masă între prânz şi cină. Adulţii care nu depun efort fizic solicitant, este bine să evite consumul de alimente în acest interval, pentru a putea oferii organismului posibilitatea prelucrării complete a hranei consistente specifică mesei principale. Nu este bine ca dimineaţa să se mănânce mult, deoarece după trezire, organismul are tendinţa de a lucra intens în sensul eliminării toxinelor, precum şi în sensul consumării excesului de energie acumulat anterior, ori o alimentaţie bogată, anulează aceaste funcţiuni. Mai mult, rezistenţa la insulină şi producţia endogenă de hormoni corticosuprarenali sau pancreatici (vezi ritmul secretor pancreatic) prezintă valori ridicate până în jurul orei 11, ceea ce înseamnă că o masă inadecvată de dimineaţă (trebuiesc neapărat evitate glucidele cu absorbţie rapidă, ascunse sau făţişe, recomandându-se în schimb glucidele cu absorbţie lentă) poate îngrăşa chiar mai mult decât o masă bogată de seară. Însă poate fi şi mai dăunător ca dimineaţa să nu se mănânce nimic, mai ales atunci când se bea cafea pe stomacul gol. Cel mai indicat este să se facă puţină mişcare şi o scurtă "cură" cu aer proaspăt, înainte de a lua micul dejun, aşa cum au făcut toţi strămoşii noştri (mai întâi erau hrănite animalele de curte şi mai apoi omul, ceea ce implică de la sine culcatul devreme şi deşteptarea matinală). Masa de seară prea abundentă este periculoasă, deoarece, după cum se ştie, toate funcţiile corpului tind spre repaos, condiţii în care digestia şi metabolismul se îngreunează. Mesei principale, în cadrul căreia ar fi normal să se consume 50-60% din raţia alimentară zilnică, prânzului, ar trebui să i se acorde o atenţie mult mai mare. Conform ceasului biologic, cel mai optim interval pentru prânz este acela cuprins între orele 13-15. Din păcate programele de muncă nu au fost realizate în armonie cu ceasul biologic al omului, aşa că de cele mai multe ori, cea mai importantă masă este împinsă spre cină, cu consecinţe negative asupra sănătăţii noastre. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||
 |
||
|
|
Comportamentul alimentar
|
|
|
APROFUNDAT
|
|
ARTICOLE
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|