|
||||||||||||||||||||
|
Omul din lumea contemporană se confruntă cu un surplus energetic caloric, care ajunge în corp, unde nu este consumat, ci depozitat sub formă de grăsime. După cum subliniază foarte bine dr. Emil. Rădulescu, nu omul este cel care s-a schimbat în mod radical în ultima etapă istorică, ci condiţiile exterioare lui. Omul întotdeauna a mâncat ce a avut şi s-a odihnit când a putut. Însă, azi alimentul a devenit foarte uşor de procurat chiar şi în cantităţi mari, iar odihna, în sensul de lipsă de activitate fizică, a devenit pentru foarte mulţi, o stare normală şi permanentă, lux de care nu puteau beneficia înaintaşii noştri. O serie de alţi factori (psihologici, educaţionali, manipulativi, etc.) contribuie la câştigul de masă corporală , multe din ele apărute ca premiere în istoria îndelungată a omului, aşa cum sunt reclamele şi emisiunile culinare televizate sau paginile web dedicate gurmanzilor. Mai mult, deşi energia fizică consumată de către om a scăzut de 150 de ori în 100 de ani, valoarea energetică a alimentelor, în loc să scadă şi ea, din contră, a crescut considerabil, începând cu perioada postbelică. În aceste condiţii nu numai că omul se îngraşă uşor, dar suferă şi de pe urma unor toxine prezente în alimente, mult mai drastic decât înaintaşii săi, deoarece în loc ca aceşti compuşi să se elimine prompt din corp (depurarea organismului este stimulată de un metabolism complet, dar şi de activitatea fizică), ei stagnează, dovedindu-se pe termen lung deosebit de nocivi (vezi şi alimentaţia zilelor noastre). Înainte de a se trece la diete sofisticate şi la programe fizice drastice în vederea scăderii în greutate, s-ar impune pentru început, o evaluare corectă şi realistă a întregii problematici, astfel încât fiecare să poată decidă în cunoştinţă de cauză. Din acest motiv, mai jos, am abordat cele mai importante jaloane ce trebuiesc urmărite pentru anihilarea plusului caloric, stocat în organism sub formă de excedent de masă corporală. |
||||||||||||||||||||
|
Valoarea energetică (calorică) a alimentelor, reprezintă o cifră, care, cu toate metodele sofisticate de calcul existente, rămâne doar o valoare şi nicidecum un adevăr absolut. Dacă este important să cunoaştem cantitatea de calorii care ajunge în corp prin alimente, nu este mai puţin important să ştim din ce substanţe aceasta se procură. Aceiaşi valoare energetică, se poate comporta diferit în organism, în funcţie de sursă. Altfel îngraşă 200 kcal furnizate de glucidele cu absorbţie rapidă şi altfel se comportă în organism aceleaşi 200 kcal care provin din glucidele cu absorbţie mai lentă. Cu totul altfel acţionează 200 kcal care provin din metabolismul protidelor, decât 200 kcal furnizate de lipide. Principalele substanţe care pot aduce un surplus caloric, precum şi mecanismul prin care acestea pot să îngraşe, sunt prezentate în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||
|
Oricine doreşte să recurgă la diete de slăbit trebuie să ştie că obezitatea sau tendinţa spre obezitate este un tip de malnutriţie alimentară, deci o deficienţă în nutrienţi, care este mascată de un exces de calorii (vezi malnutriţia alimentară de exces). Din acest motiv, dietele drastice, din care lipsesc principii esenţiale pentru organism (acizi graşi esenţiali, aminoacizi esenţiali, vitamine, minerale, etc.) fac mai mult rău decât bine, chiar dacă în prima fază aduc o scădere a greutăţii. Şi mai periculoase sunt curele de înfometare, care obligă organismul să treacă la metabolism de inaniţie, cure care chiar dacă conduc la scăderea masei corporale, umple corpul de toxine deosebit de nocive. Nu în ultimul rând, atragem atenţia asupra faptului că slăbirea rapidă, bruscă, nu este nici eficientă (de obicei, se pune rapid înapoi surplusul de care s-a scăpat în prima instanţă, plus încă ceva) şi nici sănătoasă. Mobilizarea şi arderea accelerată a trigliceridelor din ţesutul adipos, conduce la acumularea în corp a unor compuşi care pot eroda sănătatea, aşa cum sunt, spre exemplu, corpii cetonici. În abordarea metodelor eficiente de slăbit, este nevoie ca metabolismul să îşi găsească sau regăsească echilibrul treptat, fără viraje, în armonie cu capacitatea reală a organismului de a prelucra şi elimina substanţele din hrană şi din depozitele adipoase. Este nevoie de realism şi de sinceritate, mai ales că toţi cunosc regula că "ce slăbeşte repede, va îngrăşa înapoi la fel de repede". Cu toate acestea, numeroase persoane se amăgesc, unele pentru a nu ştiu câta oară, recurgând la o serie de produse, diete şi metode dubioase, care speculează nerăbdarea celui care vrea să slăbească, punându-i sănătatea în pericol. Pentru a slăbii, chestiunea caloriilor rămâne doar o parte a problemei. Abordarea ei se poate face fie "inteligent" (ştiinţific), fie natural. Abordarea naturală, deşi pare simplă, se ciocneşte în realitate de o mare problemă, şi anume de componenta psihică a comportamentului alimentar. Aţi văzut om care să se hrănească cu adevărat natural şi care să facă regulat mişcare şi totuşi să fie gras (cu excepţia unor persoane care suferă de dereglaje hormonale primare, cazuri care reprezintă mai puţin de 7% din cele de obezitate)? Oamenii care nu se pot opri din mâncat, nici nu trebuie să se reţină, doar să îşi schimbe meniul. Ei, de pildă, pot consuma salate din legume şi zarzavaturi proaspete pe săturate. La consumul acestei hrane, senzaţia de saţietate apare repede. Aici intervine ştiinţa naturii, care ştie să sature cu puţin. Cu toate acestea, motivând într-un fel sau altul, puţini sunt dispuşi să aplice o astfel de conduită simplă alimentară. |
||||||||||||||||||||
|
Nu mai este un secret pentru nimeni, că atât cheltuiala de energie prin activitatea fizică, cât şi abordarea unor diete hipocalorice, se constituie în conduite care rămân adesea fără rezultatele scontate. Acest lucru nu este atât de anormal pe cât pare la prima vedere. După cum am arătat mai sus, dietele alimentare trebuiesc corect concepute, dar ele singure nici aşa nu dau rezultate, căci cauzal, surplusul de greutate nu a fost generat doar de mâncarea cu prea multe calorii, ci şi de sedentarism. Cine îşi închipuie că poate sta la televizor şi că între timp o maşină, de orice tip ar fi, îl va slăbii, dă dovadă de multă naivitate. Lipsa de mişcare, sedentarismul, nu numai că aduce un spor de greutate, dar prezintă şi alte efecte defavorabile (scade tonicitatea vaselor de sânge, conduce la o mai slabă nutriţie celulară, slăbeşte oasele, articulaţiile şi muşchii, scade considerabil capacitatea depurativă a organismului şi chiar deprimă). Dacă sedentarismul este dăunător, nici cealaltă extremă nu se dovedeşte a fi prea benefică. Ca şi în alimentaţie, foarte mulţi aleg metode drastice, care să conducă la scăderea cât mai rapidă în greutate. Acestea rămân, de multe ori, fără rezultatele aşteptate şi, mai mult, pot provoca boli grave (infarct, artroze, insuficienţă respiratorie, etc.). Persoanele neantrenate, cu surplus de greutate şi trecute de 30 de ani, riscă foarte mult atunci când aleg exerciţii fizice solicitante pentru a se debarasa de kilogramele în plus. Pe lângă enorma solicitare a articulaţiilor, mai are de suferit şi inima, care trebuie să muncească cu mult în plus. Pe de altă parte, orice calcul am face, putem observa că activităţile fizice care solicită moderat organismul, sunt cu mult mai eficiente decât cele drastice. De exemplu, o persoană supraponderală de 80 kg care alergă cu 12 km/h, cheltuieşte în 60 de minute 750 kcal. În practică, o asemenea performanţă se realizează prin epuizare şi suprasolicitare şi nu poate dura mai mult de 20 de minute, această performanţă fiind posibilă doar după un lung antrenament. Pe lângă dezavantajele deja enumerate, organismul mai va avea de rezistat în faţa acidului lactic rezultat din metabolismul anaerob (de efort), compus care produce febra şi oboseala musculară (vezi digestia şi metabolismul glucidelor). În cel mai bun caz, în urma unei astfel de activităţi fizice, se va cheltui 250 kcal. Dacă aceiaşi persoană însă, se hotărăşte să meargă pe jos cu pas grăbit timp de o oră, va putea cheltui 360 kcal. Nu numai că performanţa este uşor de atins, dar niciuna din efectele secundare mai sus menţionate nu se vor resimţii. Mulţi vor spune "dar pentru asta îţi trebuie timp". Nu este însă chiar aşa. Mult mai mult timp se pierde cu deplasarea spre locul exerciţiului (săli de forţă, piste de alergare, etc.) şi cu refacerea organismului după un efort suprasolicitant. Mersul pe jos, înainte de toate, este un mod natural de locomoţie, care nu poate face rău nimănui. Efectele sale asupra fizicului şi psihicului sunt extraordinare, uneori chiar miraculoase. O oră de mers pe jos la pas grăbit , aduce sănătate, prospeţime şi inspiraţie. Cel deprins cu mersul pe jos ştie că cele mai bune idei şi soluţii la diverse probleme vin în timpul plimbărilor. Marele filozof român C. Noica spunea: "Trupul trebuie îmblânzit plimbându-l". Însă, practicat ocazional sau doar la sfârşit de săptămână, mersul pe jos nu îşi arată roadele. Mersul pe jos la pas grăbit este cu mult mai natural şi mai sănătos decât joggingul (Nu uitaţi că inventatorul joggingului a murit făcând infarct în timp ce alerga). El respectă ritmurile corpului, şi aduce în timp normalizarea greutăţii. Este, de asemenea, o metodă prin care se scapă de stres (şi stresul îngraşă) şi de depresie, atunci când se practică regulat. Există şi alte metode de practicare a exerciţiilor fizice uşoare, dintre care cea mai la îndemână, este metoda chibriturilor. Astfel, după fiecare masă, bineînţeles, chibzuit alcătuită, se aruncă în încăpere, cât mai împrăştiat, conţinutul unei cutii de chibrituri. Persoana care vrea să îşi ţină greutatea sub control, se va apleca succesiv, ridicând băţ cu băţ, fiecare chibrit din încăpere. |
||||||||||||||||||||
|
Constatarea că emoţiile şi sentimentele aduc un spor de greutate şi că raţiunea prezentă un efect contrar este veche. Înţelepţii vremurilor apuse, sfătuiau persoanele mai corpolente să gândească mai mult, iar pe cele subponderale, să fie mai sensibile. Acum, într-o lume consumatoristă nimeni nu îndemnă spre gândire, căci o astfel de activitate, nu prea aduce profit comercial, ba din contră. Desigur că modificările produse de aceste stări psihologice sunt, în mod direct, cu mult mai mici în comparaţie cu cele provocate de hrană sau de activitatea fizică, însă în strânsă legătură cu ele. În mod normal, creierul omului consumă zilnic cca 140 g glucoză, ceea ce însemnă aproximativ 575 kcal. (G. Niac). Procesele raţionale intense, pot conduce la o cheltuială încă şi mai mare de energie calorică. Gândirea însă, acţionează mai intens pe căi ocolitoare. Prin procese asociate cu activitatea sistemului nervos, raţiunea intensifică digestia şi metabolismul, conferă iniţiativă şi voinţă, pune în mişcare corpul şi chiar este anorexigenă. Oarecum pe dos stau lucrurile în privinţa sentimentelor. Procesele cerebrale raţionale se declanşează aproape de la sine în timpul plimbărilor individuale. Raţiunea, simţind ritmul natural al trupului, se desfăşoară ca dansatorul la auzul muzicii. Procesul raţional prin definiţie este unul individual. Fiecare trebuie să gândească cu capul său şi ar trebui să se îngrijească mai mult în acest sens. Din contră, sentimentele sunt colective şi contagioase. Există autori care susţin că ineficienţa exerciţiilor "de sală" este determinată tocmai de faptul că ele încurajează emoţia de grup. |
||||||||||||||||||||
|
Comportamentul alimentar desemnează atitudinea omului în faţa hranei, fiind o componentă importantă a alimentaţiei. Este foarte important ce mâncăm, dar aceasta nu însemnă că putem neglija modalitatea în care mâncăm, dacă dorim să trăim sănătos [mai multe]. |
||||||||||||||||||||
|
Cel care doreşte să scape de kilogramele în plus, este bine să dea dovadă de încredere în rezultate, dar nu înainte de a-şi evalua corect şi sincer situaţia şi metodele cele mai eficiente ce pot conduce spre împlinirea acestui deziderat. Primul pas în placeboterapia veritabilă, constă în trecerea de la sugestia furnizată de alţii, la autosugestie, adică la credinţa că prin mijloacele raţional alese şi respectate, rezultatele nu vor întârzia să apară. În lipsa unor cunoştinţe de nutriţie, trebuie să se recurgă la specialişti, care folosind argumentul, pot îndruma persoana, spre cele mai optime căi de scădere în greutate. Deoarece surplusul de kilograme s-a acumulat din mai multe cauze (niciodată dintr-una singură), este normal ca şi curmarea lor să meargă în fondul problemei. Spre exemplu, sedentarismul ca factor de îngrăşare, nu se poate combate altfel, decât prin mişcare şi nicidecum prin diete sau pastile. La fel, mâncatul în cantitate mare, care a produs o creşterea a greutăţii, nu poate fi combătut prin metode de tip "mănâncă şi slăbeşte". Aceste lucruri trebuiesc ştiute şi analizate, în scopul evitării manipulării de către falşii nutriţionişti, de către vânzători de produse sau de către reclame. O altă regulă a placeboterapiei excesului de greutate, se referă la momentul în care persoana alege să slăbească. Dacă se începe o cură de slăbire în momentele disperate sau presante ale vieţii, rezultatele vor fi slabe şi "călcatul pe lângă" frecvent. Hotărârea trebuieşte luată în perioadele cele mai puţin stresante ale vieţii, după ce, cu calm, s-a analizat întreaga situaţie, astfel încât, cel în cauză, nu mai aibă motive să fie neîncrezător. |
||||||||||||||||||||
|
Dr. Emil. Rădulescu, în cartea sa "Ceva în plus despre surplus", propune pentru prima lună de cură de slăbire, o metodă simplă, fără calcule şi cântăriri de alimente. Aceasta constă din: - consumul a minimum 8 pahare de apă pe zi, - luarea ultimei mese între orele 15 şi 16, - eliminarea tuturor produselor din carne de pasăre sau de mamifere (este admis peştele), - efectuarea de activităţi sau exerciţii fizice. |
||||||||||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Cele mai sănătoase şi mai eficiente metode de ardere a surplusului de calorii
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|