|
|||
|
AŞEZARE
|
|||
|
Stomacul este un organ digestiv de mare importanţă, dar nu vital. El este aşezat în partea superioară şi stângă a cavităţii abdominale, ocupând loja gastrică, imediat sub diafragm.
Stomacul ca component al tubului digestiv, comunică în partea superioară cu esofagul, iar în partea inferioară se continuă cu prima porţiune a intestinului subţire (duodenul). |
|||
 |
|||
|
Când omul stă în poziţie verticală, stomacul apare în forma unui cârlig, descriind două curburi, una exterioară, convexă, spre stânga (marea curbură) şi una interioară, concavă, spre dreapta (mica curbură).
Principalele zone ale stomacului sunt: |
|||
|
ZONA CARDIA (REGIUNEA CARDIACĂ)
|
-este situată în jurul cardiei (orificiu prevăzut cu un sfincter (supapă naturală) care asigură legătura dintre esofag şi stomac), continuându-se spre fundus.
|
||
|
ZONA FUNDUS (REGIUNEA FUNDICĂ)
|
-cuprinde partea superioară a curburii mari, şi depăşeste nivelul regiunii cardia. Aici este locul unde se acumulează cantităţi mari de gaze.
|
||
|
CORPUL STOMACULUI
|
-este cuprinsă între fundus şi zona pilorică, reprezentând regiunea gastrică cea mai consitentă, care comunică cu cele două curburi.
|
||
|
ZONA PILORICĂ (REGIUNEA PILORICĂ)
|
-este situată dinspre pilor (orificiu prevăzut cu un sfincter şi prelungit printr-un canal scurt, care face legătura între stomac şi duoden)spre zona corpului, inferior pe curbura mare.
|
||
 |
|||
 |
|||
|
STRUCTURA STOMACULUI
|
|||
|
La exterior stomacul este acoperit de o membrană seroasă, sub care se află musculatura dispusă în 3 starturi. Datorită fibrelor musculare netede, perţii stomacului execută două tipuri de mişcări:
-mişcări peristoloice, prin care alimentele din interiorul stomacului se răspândesc şi se depun în straturi -mişcări peristaltice, prin care conţinutul gastric înaintează spre pilor. Inervaţia stomacului, formează în acestă musculatură un plex nervos. Dinspre exterior spre interior, după stratul muscular, apare o tunică numită submucoasă. Submucoasa conţine o reţea vastă de vase sanguine şi de fibre nervoase. Mucoasa stomacului reprezintă ultimul strat, alcătuind pereţii gastrici interiori. Ea prezintă numeroase cute. La acest nivel există numeroase glande. Asupra musculaturii şi a mucoasei gastirice, inervaţia vegetativă acţionează ca: -excitomotor şi secretor (parasimpaticul prin nervul vag) -inhibitor (simpaticul) |
|||
|
GLANDELE MUCOASEI STOMACALE
|
|||
|
glande unicelulare
|
-secretă mucus
-predomină în zona cardia şi în regiunea pilorului |
||
|
glande zimogene
|
-secretă pepsinogenul, precursorul pepsinei
-predomină în zona fundus |
||
|
glande parietale
|
-secretă acid clorhidric
-predomină în zona fundus |
||
|
glande accesorii
|
-secretă factor intrinsec (FI)
-predomină în zona fundus şi în regiunea cardiacă |
||
|
glande Brunner
|
-secretă mucus
-sunt mai rare în stomac, fiind specifice duodenului şi jejunului. |
||
|
ROLUL STOMACULUI
|
|||
|
În stomac se depozitează temporar bolul alimentar. Hrana după ce a fost mărunţită, îmbibată cu lichid şi îngrămădită la nivelul cavităţii bucale, trece perin faringe şi esofag, ajungând în stomac.
Pentru majoritatea compuşilor din hrană (excepţie face amidonul), la acest nivel începe digestia, sub acţiunea fermenţilor. Tot aici sunt distruşi, sub acţiunea acidului clorhidric (HCl), majoritatea agenţilor patogeni care pătrund în organism odată cu mâncarea sau cu lichidele ingerate. Prin mişcările imprimate de către musculatură, bolul alimentar este amestecat şi deplasat, dinspre cardia spre pilor. În urma acestor procese, bolul alimentar suferă câteva transformări, trecând în chimus gastric. Chimusul gastric trece în duoden prin pilor. Absorbţia gastrică este nesemnificativă. |
|||
|
TONICITATEA STOMACULUI (VEZI IMAGINI)
|
|||