|
||
|
Postat în 11.05.09 |
||
|
În natură, puţine lucruri impresionează atât de mult ca insectele, vieţuitoare care comunică, se hrănesc şi se înmulţesc cu ajutorul mesajului chimic. În lumea "celor cu 6 picioare", cantarida sau gândacul de frasin, precum şi substanţa afrodiziacă secretată de aceasta, numită cantaridină (nu cantaridă cum greşit adesea se spune), au atras dintotdeauna atenţia omului. |
||
|
Cantarida - un gândac cu un apetit ieşit din comun
|
||
|
Gândacul de frasin sau cantarida (Lytta vesicatoria), este un coleopter care poate produce mari daune unor specii de plante lemnoase, mai ales acelora care aparţin familiei Oleaceae, precum şi albinelor. Cantarida este o insectă răspândită în Europa mediteraneană şi temperată, dar care apare insular şi în Asia. Gândacul se întâlneşte relativ frecvent în România, mai ales acolo unde cresc frasini, având o faimă seculară în ţara noastră. Deoarece pentru România gândacul de frasin este o vietate cât se poate de indigenă, descrierile în care această insectă apare sub denumirea de cantharis, muscă spaniolă sau gândac spaniol, ultimele ca o consecinţă a traducerilor din engleză (spanish fly) fără adaptare, par mai mult decât ridicole (limba română, conform DEX, acceptă, pentru acest coleopter, doar denumirile: cantaridă vezi în DEX, gândac de frasin, gândacul frasinului, căţel de frasin şi căţelul frasinului). • Cantarida - descriere, biologie, ecologie Cantarida, în stadiul de adult, are o talie destul de mare (1,5 - 2,3 cm lungime, 0,5 - 0,8 cm lăţime), având o culoare verde-metalică cu reflexe aurii-albăstrii şi elitrele moi. |
||
 |
||
|
Gândacul de frasin sau cantarida (Lytta vesicatoria) |
||
|
Ca adult, gândacul de frasin, este foarte vorace, producând defolierea, uneori totală, la frasin, mojdrean, lemn câinesc, liliac, caprifoi şi, când nu găseşte aceste specii oleacee, la plop sau la mesteacăn. Acolo unde se instalează cantaridele, atacul se recunoaşte uşor, atât prin desfrunzirea produsă, care începe întotdeauna din vârful coroanei, cât şi prin mirosul greu şi pătrunzător degajat de către secreţiile acestor insecte. Cantarida se înmulţeşte repede, dezvoltând o generaţie pe an. După fecundare, femelele coboară de pe arbori, depunând ouăle în stratul superficial al solului. Larvele, foarte mici în primele stadii, ies, imediat după eclozare, la suprafaţa pământului, urcând adesea pe plantele ierboase şi instalându-se în flori. De aici trec pe gazde intermediare, de obicei parazitând albinele, la care le consumă rezervele, vlăguindu-le şi scurtându-le viaţa. Apoi, trecând în stadiul de adult, gândacul de frasin devine strict vegetarian, consumând cantităţi uriaşe de frunze, având o preferinţă specială pentru frasin. Astfel, în ciclul ei de viaţă de numai un an, cantarida produce mari pagube atât arborilor şi arbuştilor cât şi albinelor. |
||
|
Cantaridina - un afrodiziac periculos
|
||
|
Renumele acestui gândac specific zonelor din jumătatea sudică a Europei şi a Asiei, nu provine însă, nici de la aspectul său coloristic deosebit şi nici de la marea şi păguboasa sa poftă de mâncarea, ci de la o substanţa lichidă, volatilă, vezicantă (arzătoare) şi repulsivă (cu miros respingător), pe care insecta o degajă, mai ales atunci când se simte ameninţată. Acest lichid este produs şi apoi secretat de nişte glande abdominale speciale. Rolul natural al lichidului urât mirositor şi iritant, este unul de apărare, cantarida "stresată", reuşind să-şi ţină duşmanii la distanţă. Substanţa, căreia gândacul de frasin îi datorează faima, se numeşte cantaridină, ea având acţiune şi asupra organismului uman. |
||
 |
||
|
Structura chimica a cantaridinei |
||
|
Cantaridina este cea mai veche substanţă afrodiziacă europeană cunoscută, ea fiind citată, sub diferite denumiri, cu multe secole înainte de cunoaşterea structurii sale chimice, în diferite tratatele vechi de medicină, începând cu Hipocrate. De asemenea, tratatele de medicină tradiţională chineză, menţionează din vechime efectele asupra omului a cantaridelor pisate, dar şi toxicitatea mare a "medicamentului". În antichitate, evul mediu şi chiar în perioada modernă - în unele medii populare, "făina" obţinută din cantaridele uscate şi măcinate, produs numit "praf de gândăcei", prin administrare internă, aveau darul să crească apetitul şi performanţele sexuale. Acţiunea afrodiziacă a cantaridinei nu este datorată creşterii excitabilităţii pe cale nervoasă sau hormonală (nu prezintă acţiune testosteronică, analeptică, euforică sau halucinogenă aşa cum empiric mai susţin unii), ci printr-un efect local, realizat prin iritaţia şi inflamaţia de lungă durată a glandelor şi mucoaselor genitale. Însă, această "Viagra" tradiţională este deosebit de toxică (canatridina este puternic revulsivă, producând iritaţii şi hemoragii gastrice, renale şi intestinale), de-a lungul secolelor, multe persoane, femei şi bărbaţi, plătindu-şi cu viaţa "performanţele". Astăzi, administrarea empirică a cantaridinei sau a insectelor care o produc (cantaride) este absolut contraindicată şi în multe ţări interzisă, ca o consecinţă a gradului ridicat de toxicitate. Deoarece, în funcţiile de condiţiile de viaţă, de climă, de vârstă şi de nutrienţii din frunza gazdă, gândacul de frasin produce cantităţi foarte variate de cantaridină, dozarea corectă a porţiei netoxice nu se poate realiza fără a se recurge la analize de laborator. |
||
|
|
||
|
Valorificarea gândacul de frasin în scopuri terapeutice, se face şi astăzi de către industria farmaceutică şi de către homeopatie, însă recurgându-se la o dozare precisă şi corectă, precum şi la metode de neutralizare a unor toxine. Cantaridina corect dozată, se foloseşte în prezent mai mult ca diuretic (acţiune realizată prin iritarea uşoară a parenchimului renal), partea afrodiziacă adresându-se în special medicinii veterinare. În unele ţări, cantaridele şi cantaridina farmaceutică, se folosesc în aplicaţii externe, ca stimulent pentru creşterea părului. |
||
|
Autor: Florin Filipescu
Imagini Adrian Filipescu |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Gândacul de frasin sau cantarida (Lytta vesicatoria)
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|