Margarina a apărut ca un înlocuitor al untului, fiind inventată în 1869 de către H. Mege Mouries, într-un laborator de chimie. Primele margarine au fost obţinute prin hidrogenarea lipidelor animale, în special a grăsimii de vită, substituind untul, care era prea costisitor şi rar.
  Astăzi margarina se obţine din uleiuri vegetale sau, mai rar, din amestecuri de uleiuri vegetale şi seuri, constituindu-se într-un aliment în sine, nu într-un substituent.
  Margarina, atât prin tehnologia de obţinere, cât şi prin compoziţie, este un aliment artificial (sintetic).

Scurt istoric

  Margarina este primul aliment sintetic (artificial) creat şi comercializat la scară industrială. Acest aliment a fost obţinut pentru prima dată într-un laborator de chimie, în 1869, de către chimistul francez Hippolyte Mege-Mouries. Brevetul obţinerii margarinei a fost vândut în Olanda (Unilever) în 1871 şi în Statele Unite ale Americii în 1873. Astfel, Olanda şi SUA au devenit primele ţari care au produs margarina pe scară industrială, încă înaintea primului război mondial (Hippolyte Mege-Mouries: Wikipedia - engleză, Britanica - engleză).
  Ca urmare a preţului scăzut margarina a cunoscut un succes de nevoie, în timpul celor 2 războaie mondiale. În perioada postbelică, margarina a început să fie promovată ca un produs de origine vegetală, favorabil sănătăţii şi accesibil ca preţ. Deşi în jurul anului 1960 se cunoştea deja, din mare, impactul negativ al acestui produs alimentar asupra sănătăţii, fabricatorii de margarină beneficiau de pieţe de desfacere din ce în ce mai extinse, până prin anii '90, când popularitatea margarinei a atins apogeul. Producţia de margarină, de atunci, se află într-un lent dar constant regres, ca o consecinţă a numeroase voci autorizate, care au atras şi atrag atenţia, absolut argumentat, asupra impactului negativ al alimentului asupra sănătăţii.

Cum se obţine margarina

  Margarina este un produs alimentar, care astăzi este în mod uzual obţinut din uleiurile vegetale lichide, prin procese de hidrogenare pe catalizatori de nichel sau cadmiu. Prin acest procedeu tehnologic, acizii graşi nesaturaţi se saturează, schimbându-se atât consistenţa materiei prime cât şi structura lipidelor, produsul rezultat devenind solid sau semisolid.

Hidrogenarea trigliceridelor cu acizil graşi nesaturaţi

Hidrogenarea trigliceridelor cu acizil graşi nesaturaţi

  Noile generaţii de margarină, folosesc mai puţin hidrogenarea, adăugând uleiurilor lichide din materia primă tradiţională, grăsimi vegetale cu consistenţă mai solidă, aşa cum este uleiul de palmier, materie bogată în acid palmitic. Din păcate, se cade într-o mare greşeală, împărtăşită de mulţi nutriţionişti şi medici, în acceptarea drept nenocivă a acestei margarine "light" în alimentaţie. Trebuie să se ştie, că atât uleiul de palmier, cât şi cel de cocos, prezintă un conţinut mult mai mare de acizi graşi saturaţi decât slănină sau untura de porc. Acidul palmitic abundent în unele vegetale tropicale este unul saturat, exact la fel de nociv ca şi acidul steraic, specific adipocitelor animale (vezi tabelul acizilor graşi). Cunoştinţele actuale de medicină arată că bolile cardiovasculare şi obezitatea, sunt mai puţin influenţate de colesterolul din alimente (colesterolul exogen) ci mai mult de abundenţa acizilor graşi saturaţi din sursele de hrană. Ori această margarină interesterificată (shortening) reprezintă un donor direct de astfel de compuşi.
  "Dintre alimente, untul, smântâna, margarina, untul (uleiul) de cocos sau de palmier sunt bogate în acizi graşi saturaţi, fapt ce recomandă un consum cât mai redus din aceste produse" (G. Neamţu, 1996).

Compoziţia margarinei

  Compoziţia globală a margarinei este foarte asemănătoare cu cea a untului. Ea conţine: apă (16-17%), lipide (83%), proteine (0,3%), glucide (0,2%). Diferenţe mult mai mari între margarină şi unt apar în ceea ce priveşte acizii graşi din constituţia trigliceridelor. Astfel, pe parcursul hidrogenării acizii graşi mononeaturaţi şi cei polinesaturaţi iniţiali (naturali) se modifică, multe legături duble dispărând, la nivelul lor adiţionând atomi de hidrogen. Pe lângă procesele de saturare, au loc şi alte fenomene, care conduc la formarea de noi legături duble, complet nenaturale, precum şi la generarea de acizi graşi TRANS. Se apreciază că margarinele conţin în medie 16% acizi graşi TRANS artificiali (cu excepţia CLA, acizii graşi TRANS sunt dăunători sănătăţii).
  Pe lângă aceste substanţe primare, adesea în margarină se întroduc diverşi alţi compuşi ca:
  - proteine din lapte,
  - coloranţi (β caroten),
  - aromatizanţi (sare de bucătărie, diacetil, acid butiric, etc.),
  - emulgatori (monoacilglicerol, diacilglicerol, lecitină ).
  Margarina nu conţine aproape deloc sau deloc acizi omega 3 şi este aproape lipsită de acid linoleic (se hidrogenează cu predilecţie), care reprezintă o vitamină F importantă. Raportul optim dintre acizii graşi, se destabilizează puternic în cazul consumului de margarină (indiferent de tip), tocmai prin compoziţia ei denaturată. După datele reputatului biochimist G. Neamţu, 1996, margarina conţine doar 2-5 % acizi graşi esenţiali (vitamine F, acizi omega 6).
  Prin această compoziţie, margarina intră în categoria alimentelor artificiale, nesănătoase, chiar dacă ulterior se mai adaugă unele substanţe benefice, ca vitamine liposolubile (A,D) sau acizi omega 3.

Tipuri de margarina, caracteristici şi valoarea energetică a acestora

  Există numeroase tipuri de margarină, dintre care, redăm în tabelul de mai jos câteva sortimente.

TIP DE MARGARINA

VALOARE ENERGETICĂ [kcal/100g]

GRĂSIMI DIN COMPOZIŢIE [%]
  Margarine hidrogenate din materii prime vegetale (ulei de floarea soarelui, ulei de soia, ulei de porumb, etc.) cu 70-85% grăsime
  640-725
  - total: 70-85
  - saturate 50-60
  - nesaturate 20-25
  - acizi TRANS 11-13
  Margarine parţial hidrogenate din materii prime exclusiv vegetale [grăsimi de consistenţă semisolidă sau solidă: ulei de bumbac, ulei de arahide, ulei de palmier, ulei de cocos + grăsimi lichide: ulei de florea soarelui, ulei de soia, ulei de porumb, ulei de rapiţă, etc.].
  720
  - total: 80
  - saturate 65
  - nesaturate 25
  - acizi TRANS 6
  Margarine "light" (hidrogenate sau parţial hidrogenate, cu un conţinut ridicat de apă şi fără sare)
  160-400
  - total: 17-44
  - saturate 9-30
  - nesaturate 8-14
  - acizi TRANS 2-5
  Margarina cu grăsimi interesterificate (shortening) [margarine parţial hidrogenate cu adaos de apă, având ca materie primă grăsimi vegetale de consitenţă solidă: ulei de bumbac, ulei de arahide, ulei de palmier, ulei de cocos].
  640
  - total: 70
  - saturate 60
  - nesaturate 10
  - acizi TRANS 3

Proprietăţile fizice ale margarinei

  Margarina este un produs solid sau semisolid de culoare albă sau alb cenuşie, care se topeşte la temperaturi cuprinse între 50 şi 65ºC . Culoare comercială uzuală (gălbuie-portocalie) se datorează adăugării ulterioare de caroten.


Margarina

Părerea specialiştilor legată de margarină

  Consumul de margarină supune organismul la riscuri la fel de periculoase ca şi fumatul, după cum arată cercetătorii, cu excepţia celor plătiţi de industria alimentară. Dacă însă ţigaretele sunt interzise pentru minori, margarina este liberă şi chiar indicată, dacă ne luăm după numeroasele mesaje publicitare.
  Părerea specialiştilor în alimentaţie sau în bolile de nutriţie, dintre care îi cităm pe cei români; E. Rădulescu, G. Niac şi Gh. Mencinicopschi, este cât se poate de proastă, când vine vorba despre margarină. Aceştia atrag atenţia asupra faptului că margarina consumată:
  - îngraşă,
  - favorizează şi menţine celulita,
  - dăunează sarcinii şi fătului,
  - îşi transmite nocivitatea prin laptele matern,
  - dezvoltă rezistenţă la insulină
  - este o cauză majoră a diabetului zaharat de tip II,
  - creşte riscul apariţiei cancerului mamar, uterin şi de prostată,
  - ridică colesterolemia şi trigliceridemia,
  - favorizează şi grăbeşte instalarea aterosclerozei.
  - dezvoltă dermatite, în special la copii, prin carenţă de acid linoleic (vitamina F)

  • Atenţie la "intoxicaţia prin reclame"!

  Margarina este unul dintre produsele care ocupă un loc de top în "intoxicaţia prin reclame", cum defineşte plastic Gh. Mencinicopschi fenomenul publicitar media, agresiv sau insistent , care se face în scopul promovării unor produse alimentare nesănătoase. Ca şi în cazul mezelurilor -alimente la fel de nocive, în numeroase spoturi publicitare care promovează margarina, personajele implicate sunt copii, adesea alături de mamele lor celebre, fapt ce sporeşte efectul nociv al acestui tip cinic de "intoxicare".

Margarinele "dietetice"

  Există mai multe tipuri de margarine numite "dietetice" sau "light". Dintre ele unele au un conţinut redus de sodiu (metal provenit din sare, care oricum apare ca adaos în margarinele obişnuite) iar altele au puţine lipide (grăsimile sunt substituite cu apa). Există de asemenea margarine care nu mai sunt obţinute prin hidrogenare, ci din lipide vegetale de consistenţă semisolidă sau solidă (ulei de cocos, ulei de palmier, etc.). Trebuie să se ştie însă, că lipidele vegetale mai consistente decât uleiul, au o cantitate apreciabilă de acizi graşi saturaţi în compoziţie, întrecând, sub acest aspect, slănina de porc.


  Lăsăm la latitudinea cititorului acestor rânduri să aprecieze cât de dietetice pot fi margarinele "dietetice".

Margarina ca aliment din grupa grăsimilor solide

  Margarina este un produs nesănătos, care nu poate fi considerat a fi natural, doar pe motivul că are ca sursă primară oleaginoase vegetale bogate în gliceride (mai multe despre margarină).


BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Margarina
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  ESENŢIAL

  BLOG

  CUVINTE CHEIE

  LEGĂTURI EXTERNE

  POZIŢIE ÎN LISTA ALIMENTELOR