Probioticele  sunt alimente, aditivi ori suplimente, care conţin populaţii sălbatice sau culturi de microorganisme vii si active, care tranzitează, după ingerare, întreg tubul digestiv, exercitând o acţiune de echilibrare a microflorei, prin colonizarea directă a intestinului gros cu bifidobacterii, lactobacili şi lactococi.
  Microrganismele cu proprietăţi probiotice sunt reprezentate de speciile folositoare florei intestinale fiziologice, care au capacitatea de a tranzita tubul digestiv, până în colon unde se instalează, rezistând la acţiunea sucului gastric.
  Probioticele nu sunt neapărat medicamente, suplimente sau culturi de laborator aşa cum greşit suntem lăsaţi să credem, ele existând ca atare şi în natură sau obţinându-se cu uşurinţă prin iniţierea unor fermentaţii naturale.
Istoric

  Termenul  "probiotice", cu referire la microorganismele introduse în organism în scopul ameliorării florei intestinale, a fost propus pentru prima dată în 1989, în timp ce termenul de "prebiotice" (cu referire la substanţele care creează un mediu favorabil dezvoltării acestor microorganisme) apare mai târziu (1995).
Bacteriile Lactobacillus, Bifidobacterium şi Lactococcus

  Principalele bacterii probiotice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Genul
Imagine
Specia
  Lactobacillus (lactobacili)
Lactobacillus (lactobacili)
  L. acidophilus,
  L. brevis,
  L. casei ssp. rhamnosus,
  L. paracasei,
  L. reuteri,
  L. delbreuckii ssp. bulgaricus.
  Bifidobacterium (bifidobacterii)
Bifidobacterium (bifidobacterii)
  B. adolescentis,
  B. bifidum,
  B. breve,
  B. infantis,
  B. longum.
Lactococcus  (lactococi)
Lactococcus  (lactococi)
  L. garvieae,
  L. lactis,
  L. piscium,
  L. plantarum,
  L. raffinolactis.

  Microorganisme probiotice se găsesc in anumite alimente de origine animală (lapte bătut, iaurt, chefir, brânzeturi sau în alte lactate), vegetală (varză crudă sau murată, castraveţi cruzi sau muraţi - nu în oţet [vezi condimente de fermentaţie]) şi în unele produse farmaceutice. De asemenea, probioticele pot să apară în alimente care în mod natural nu le conţin, dar în care au fost adăugate în mod deliberat, ca aditivi.
  Anumite plante din familia Cucurbitaceae şi Brassicaceae, dintre care am enumerat mai sus castraveţii şi  varza, convieţuiesc în mod natural cu bacterii sălbatice din specia Lactobacillus acidophilus. Aşa se explică faptul că supuse unor condiţii anaerobe, fie şi în medii hidrice sterile, fructele lor şi soluţia în care se află, trec prin fermentaţia lactică.
Beneficiile probioticelor asupra organismului uman

  Probioticele, în principiu,  acţionează ca şi prebioticele, însă mai rapid şi în mod direct. Ele combat atât diareea cât şi constipaţia, scad într-o oarecare măsură colesterolemia şi glicemia (inhibarea absorbţiei glucidelor energetice şi a colesterolului este, cu unele excepţii, redusă în comparaţie cu acţiunea prebioticelor), reduc tensiunea arterială (prin inhibarea secreţiei de noradrenalină), întăresc imunitatea, scad riscul la cancer în general şi al celui de colon în mod special (prin neutralizarea sau adsorbţia unor toxine), reduc intoleranţa la lactoză şi prezintă efect antiseptic asupra tubului digestiv. Dacă majoritatea probioticelor prezintă o activitate hipocolesterolemiantă redusă, nu acelaşi lucru se poate spune despre sursele care aduc în organism Lactobacillus acidophilus (lapte bătut, iaurt, varză, castraveţi). Lactobacillus acidophilus, conform dr. S. E. Gilliland (1985), prezintă un efect hipocolesterolemiant mai pronunţat, prin faptul că metabolizează anaerob colesterolul în vezica biliară (sursa: Assimilation of cholesterol by Lactobacillus acidophilus).
  Cercetările din ultimul timp arată că lactobacteriile probiotice, prin faptul că generează acid lactic, prezintă o puternică acţiune inhibantă asupra lui Helicobacter pylori, microorganism, care prin toxinele secretate, dezvoltă ulcerul gastric. De asemenea, acidul lactic se dovedeşte a fi un factor de mediu deosebit de ostil pentru Salmonella typhimurium, microb deosebit de virulent.
  Prin faptul că bacteriile din genul Lactobacillus sintetizează în timpul fermentaţiei lactice cantităţi importante de vitamina C,  probioticele exercită şi efecte antioxidante, mai cu seamă că acidul ascorbic îşi desfăşoară activitatea biologică direct în colon, unde în alte condiţii ar ajunge cu mare dificultate, cunoscându-se faptul că se oxidează repede.
Probioticele şi tensiunea arterială

  Graţie enzimelor secretate de către bacteriile probiotice, acestea prezintă proprietăţi hipotensive (antihipertensive). Acest efect se datorează trecerii, sub acţiunea enzimelor produse de către probiotice, a unor peptide în acid gama aminobutiric (GABA).


  GABA inhibă secreţia de noradrenalină, rezultând o scădere a tensiunii arteriale.
Probioticele şi antibioticele

  Administrarea de antibiotice are consecinţe negative asupra florei intestinale, precum şi asupra microflorei din alte cavităţi (bucale, uro-genitale, etc.). Primele care vor pierii sub acţiunea substanţelor antibiotice, vor fi tocmai microorganismele saprofite utile, cu activitate probiotică, care sunt cu mult mai puţin adaptate la schimbările de mediu decât bacteriile direct sau latent patogene (mai multe despre: Antibioticele şi flora bacteriană).
  În timpul şi după administrarea antibioticelor, recurgerea la probiotice, are drept efect refacerea microflorei utile, cu consecinţe dintre cele mai benefice asupra tubului digestiv şi asupra întregului organism.
Aditivii probiotici şi suplimentele probiotice

  Ca şi în cazul prebioticelor, recurgerea la suplimente probiotice sau la alimente care conţin aditivi probiotici, în general, nu este necesară dacă se abordează o alimentaţia echilibrată, deci dacă se consumă hrana sănătoasă. Apelarea mai largă la  sursele  de alimente naturale care conţin bacterii probiotice, aduce cu sine efectele scontate, dacă se respectă un regim alimentar adecvat.

  • Aditivii probiotici

  Aditivii prebiotici se obţin prin selectarea deliberată a unor specii de bacterii rezistente la acţiunea acidului gastric şi capabile să colonizeze colonul ca microorganisme dorite (G. Niac). Ca orice aditiv şi cei probiotici se adaugă alimentelor.
  Pe parcursul selecţiei microorganismelor cu atribute probiotice, se caută şi dezvoltarea altor însuşiri, cum ar fi capacitatea mai bună de aderare la pereţii intestinali sau proprietatea microorganismelor de a genera substanţe care inhibă dezvoltarea bacteriilor, protozoarelor sau a ciupercilor nedorite . aceste cerinţe sunt îndeplinite în special de către specia Lactobacillus  reuteri (G. Niac).
  Asupra unor aditivi probiotici, mai ales asupra acelora cu capacităţi "antibiotice", planează bănuială unor manipulări genetice şi de altă natură, trecute sub tăcere.

  • Suplimentele probiotice

  Similarii aditiviilor prebiotici, dar care nu se adaugă la alimente, ci se ingeră încorporate în substraturi farmaceutice, se numesc suplimente probiotice.
  Există cazuri medicale când apare recomandarea expresă de administrare a suplimentelor probiotice (rezecţii ale colonului, tratamente îndelungate cu antibiotice, intoleranţă la lactoză la copii, infecţii intestinale evoluate sau de lungă durată).
Simbioticele

  Principiile probiotice, împreună cu cele prebiotice, se asociază în simbiotice.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Probiotic
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  LEGĂTURI EXTERNE
  CUVINTE CHEIE
  ARTICOLE
  BLOG