|
SAREA DE BUCĂTĂRIE
|
||
|
Sarea de bucătărie este un condiment mineral ce are la bază o substanţă numită clorura de sodiu (NaCl). |
||
|
Sarea de bucătărie - condiment
|
||
|
În scopuri alimentare, sarea de bucătărie este folosită pentru ameliorarea gustului unor mâncăruri şi pentru prepararea unor sortimente de hrană (murături, saramuri, mezeluri, unele produse lactate, etc.). Deşi este un compus mineral cu o structură foarte simplă, sarea de bucătărie acţionează complex asupra organismului. În cantitate mică, stârneşte pofta de mâncare şi combate balonarea, îndeplinind în acest sens o acţiune condimentară propriu-zisă. În ceea ce priveşte proprietatea de ameliorator de gust, lucrurile sunt discutabile. De fapt, sarea nu îmbunătăţeşte calitatea gustativă a alimentelor ci produce o deturnare gustativă, o “înflorire”. Consumatorii de sare ajung să nu mai simtă gustul real al alimentelor, fiind perturbat mecanismul prin care aportul exogen de elemente esenţiale, s-ar putea realiza prin simţul gustativ. Practic, alimentul sărat este scos din ciclul său firesc, bazat pe necesitate. Este nevoie de 2-3 săptămâni de regim desodat pentru ca gustul să se normalizeze. Sarea de bucătărie intervine în procesul complex al foamei, fiind în unele privinţe, un adevărat drog (creează dependenţă, influenţează sistemul nervos central). Mulţi oameni nu pot, pur şi simplu, să mănânce nesărat. Obişnuinţa papilelor gustative cu clorura de sodiu este atât de mare, încât restricţionarea acesteia poate deveni o problemă pentru o largă categorie de indivizi. La multe persoane, trecerea de la un regim hipersodat la unul hiposodat, de obicei recomandată de către medic, creează probleme psihologice deosebite, cura de "dezintoxicare" având tendinţa să fie sortită eşecului. Problema care se pune în aceste situaţii, nu se referă strict la schimbarea alimentaţiei, ci mai degrabă apare o chestiune mai delicată, aceea legată de schimbarea comportamentului alimentar. |
||
|
Sarea de bucătărie - conservant
|
||
|
Acţiunea conservantă a sării este de necontestat, însă şi de aici derivă mai multe neajunsuri, ca: - hrana sărată ,de obicei, nu este proaspătă, - alimentul sărat poate prezenta vicii mascate, - sursele sărate induc afecţiuni specifice excesului de clorură de sodiu (hipertensiune, edem, afecţiuni cardiace, etc.), - alimentele cu multă sare perturbă apetitul. Efectul inhibant exercitat asupra microorganismelor de către sare, se poate valorifica şi în mod corespunzător în slujba sănătăţii omului. De exemplu, la unele murători realizate fără oţet (varză, castraveţi) o anumită cantitate de sare de bucătărie, este capabilă să oprească la timp fermentaţia produsă de către bacteriile lactice. În lipsa sării, fermentaţia ar continua, rezultând un produs necomestibil, cu miros şi gust "clocit". Pe acest principiu microbiologic, intuit în popor din vremuri străvechi, se produc murături mai sănătoase decât cele în oţet (conţin acid lactic în loc de acid acetic şi sunt foarte bogate în vitamina C). Desigur că şi la consumul acestor produse se cere moderaţie, existând şi contraindicaţii. Industria alimentară foloseşte, tot ca şi conservant, multă sare la prepararea unor produse, care nu întotdeauna sunt sărate (aşa-zisele "surse mascate de sare") [vezi clorura de sodiu în organismul omului]. |
||
|
Sarea de bucătărie - avantaje şi dezavantaje
|
||
|
Beneficiile aduse de sare organismului sunt mult mai mici în comparaţie cu necazurile pe care le poate pricinui. Cu toate acestea, un regim complet desodat (lipsit în întregime de sare de bucătărie), în cazul omului sănătos, activ din punct de vedere fizic, poate fi nociv. Subiectele legate de completarea sau diminuarea sării în alimentaţie, au fost tratate pe larg în capitolele din acest site [vezi clorura de sodiu în organismul omului, vezi sarea în administrarea internă]. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Sarea de bucătărie
|
|||
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|