|
||
|
Totalitatea staminelor unei flori, formează androceul, care pentru plantă reprezintă partea masculină implicată în reproducere. La nivelul staminelor se formează, în număr foarte mare, grăuncioarele de polen, care reprezintă celulele gametice bărbăteşti ale plantelor. |
||
|
||
|
Staminele unor plante sunt libere, în timp ce în cazul altora, acestea sunt concrescute.
La nivelul anterelor staminelor, se dezvoltă grăunciorii de polen. |
||
|
Polenul reprezintă o masă de pulberi fine, în genera de culoare gălbuie, formată din numeroşi grăunciori şi situaţi pe suprafaţa anterelor. Pentru plante, polenul este un produs mascul ale organelor de reproducţie, având rolul de a fecunda ovulele florale, în vederea transformării acestora în fructe sau seminţe. |
||
|
||
|
- exină (membrana externă, cu relief caracteristic pentru fiecare specie),
- intină (membrana internă, celulozică, translucidă), - faviolă (masa vâscoasă citoplasmatică în care plutesc cele două nucleee), - nucleu generativ (din care se formează gameţii masculi), - nucleu vegetativ (care controlează activitatea întregului grăuncior), - pori (prin porii de la suprafaţa exinei, se realizează schimburile cu mediul extern şi tot pe aici, va ieşii tubul polinic din interiorul grăunciorului). Ca greutate, cca 15.000 de grăunciori de polen, de abia realizeză 1 g. După polenizare, fenomen, care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, grăunciorii germinează asemănător sporilor fungilor, formând tubul polinic (gametofitul), în care iau naştere, prin diviziunea nucleului germinativ, două spermatii (gameţii masculini). Cei doi gameţi masculi. iau parte la procesul de dublă fecundare. |
||
|
Polenul provenit de la florile plantelor anemofile, prezintă următoarele particularităţi: - este uscat, cu suprafaţa nelipicioasă, - grăuncioarele sunt mărunte, având aspect prăfos, - se produce în cantităţi foarte mari (inflorescenţa masculă a porumbului, spre exemplu, produce peste 50.000.000 de grăunciori de polen). Polenizarea anemofilă este realizată cu ajutorul vântului. |
||
|
Polenul produs de florile plantelor entomofile, este: - mai mare, - lipicios, - produs în cantităţi mai mici. Polenizarea entomofilă este realizată de insecte, în special de către albine şi bondari. |
||
|
||
|
Compoziţia polenului diferă în funcţie de specia plantei, de climă, sol, etc.. În medie, polenul conţine: apă (3,5%), amidon şi alte glucide (40-50%), substanţe lipidice (10%), protide (15-25%), minerale şi vitamine, enzime, hormoni. Polenul entomofil, spre deosebire de cel anemofil, prezintă pe suprafaţa exinei, o substanţă uleioasă numită poleină. Poleina fiind lipicioasă, se ataşează cu uşurinţă de suprafaţa păroasă a insectelor. |
||
|
|
||
|
Faviola, conţine pe lângă apă, albumine, aminoacizi, lipide, glucide şi minerale , între care predomină fosforul. |
||
|
Polenul anemofil (purtat de curenţii de aer), provoacă, în cazul persoanelor sensibile, alergii. Polenul entomofil (purtat de insecte), prezintă proprietăţi curative, folosindu-se din acest motiv, în apiterapie. Albinele colectează polenul sub formă de ghemotoace, transportându-le la stup, în coşuleţele de la picioarele posterioare. Din poleină, albinele prelucrează propolisul, iar din polen, adăugând diferite substanţe, aceste insecte, realizează păstura [vezi şi polenul în apiterapie]. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Androceu (stamine, polen)
|
|||
|
ESENŢIAL
(APITERAPIE) |
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
MEDIA
|