|
||
|
Sub denumirea de bujor de munte, apar două specii aparţinătoare familiei Paeoniaceae. Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea populară de bujor de pădure, însă pentru a evita confuziile (sub această denumire este cunoscută şi specia Paeonia peregrina), am preferat numirea de "bujor de munte". Paeonia daurica şi P. masculasunt sunt specii spontane rare în flora spontană a ţării noastre (vezi şi răspândirea speciilor sălbatice de bujor în România), ele prezentând o reală valoare ecologică. |
||
|
În limbajul popular, tot sub titulatura de bujor de munte, se întâlnesc şi alte specii, însă neînrudite (fac parte din alte familii botanice), ca Rhododendron kotschyi (smârdar) şi Trollius europaeus (bulbuci de munte), cea din urmă cu flori galbene. |
||
|
||
|
||
|
Fructele bujorului de munte sunt folicule, care apar acoperite cu un puf de culoare roz.
Ca şi ceilalţi bujori sălbatici sau cultivaţi (bujorul de grădină, bujorul de pădure, etc.) şi această specie este încadrată în rândul familiei Paeoniaceae. Acest bujor rar, în România, poate fi întâlnit în unele zone din Carpaţii Meridionali, pe coaste stâncoase împădurite sau nu. Specia Paeonia dauric a fost semnalată doar în câteva locuri de la noi: - jud. Prahova (Plaiul Sărăţii - satul Salcia, Delul Ciocanu ), - jud Buzău (Dealul Poiana Rotundă de lângă Mănăstirea Ciolanu), - jud Mehedinţi (Gura Văii -Vârciorova). Paeonia daurica, este o plantă endemică, fiind întâlnită doar în unele regiuni din sud-estul Europei şi din Asia Mică (sudul peninsulei Crimeea, Caucaz, Bosnia, nord-estul Turciei, nordul Iranului, Carpaţii Meridionali). La noi, planta este declarată monument al naturii, fiind ocrotită de lege. În unele zone montane din Carpaţi, alături de acest bujor, apare o altă specie înrudită, endemică şi rară; bujorul bănăţean (Paeonia officinalis var. banatica). |
||
|
||
|
Bujorul de munte Paeonia mascula, se întâlneşte sporadic în unele zone din sudul Europei (Peninsula Balcanică - Bulgaria, Serbia, Bosnia; Grecia; Insulele din Marea Mediterană - Sicilia, Creta, Sardinia; sudul Franţei şi Austria). La noi în ţară s-a semnalat numai în jurul localităţii Baziaş. |
||
|
||
|
În 1967, Schroett şi Faur ajung la concluzia că la noi în ţară există o formă intermediară între Paeonia daurica şi Paeonia mascula, şi anume Paeonia mascula var. triternatiformis. Această varietate împrumută unele caractere de la Paeonia daurica (frunzele sunt glabre atât pe faţă cât şi pe dos), respectiv Paeonia mascula (tulpina este ramificată şi floliculele sunt acoperite cu un puf des alb-gălbui). Filamentele staminelor, care sunt roz şi sub antere galbene reprezintă o combinaţie de caractere dintre cele două specii.
Ca arie de răspândire Paeonia mascula var. triternatiformis, ocupă zona premontană a sud-vestului României (lângă Baziaş). |
||
|
|
||
|
Atât bujorul de munte din specia Paeonia mascula cât şi cel din varietatea triternatiformis au fost introduse în cultură ca specii ornamentale. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Bujorul de munte (Paeonia daurica, P. mascula)
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
|
|
MEDIA
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|