BUJORUL DE MUNTE (PAEONIA DAURICA, P. MASCULA)

  Sub denumirea de bujor de munte, apar două specii aparţinătoare familiei Paeoniaceae. Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea populară de bujor de pădure, însă pentru a evita confuziile (sub această denumire este cunoscută şi specia Paeonia peregrina), am preferat numirea de "bujor de munte".
  Paeonia daurica şi  P. mascula
sunt sunt specii spontane rare în flora spontană a ţării noastre (vezi şi răspândirea speciilor sălbatice de bujor în România), ele prezentând o reală valoare ecologică.

Alte specii de plante cu denumirea pupulară de bujor de munte

  În limbajul popular, tot sub titulatura de bujor de munte, se întâlnesc şi alte specii, însă neînrudite (fac parte din alte familii botanice), ca Rhododendron kotschyi (smârdar) şi Trollius europaeus (bulbuci de munte), cea din urmă cu flori galbene.

Descrierea speciei Paeonia daurica
  Bujorul de munte, care aparţine acestei specii, este o plantă neramificată, glabră, erectă, de 50-90 cm înălţime, care poartă frunze compuse, ternate cu foliolele pieloase pe ambele părţi, glabre, larg ovoide sau aproape rotunde şi lucioase, rar ascuţite la capete. L a acest bujor, foliola terminală este peţiolată în timp ce foliolele laterale sunt sesile sau subsesile (vezi imaginea 1 şi imaginea 2).
Schema frunzei ternate la bujorul de munte
Bujorul de munte (Paeonia daurica)- aspect general
  În vârful tulpinii bujorului de munte, în mai-iulie, îşi face apariţia floarea, care este solitară, mare, cu petalele purpurii. Staminele sunt numeroase şi în întregime galbene (vezi imaginea 3).
Floarea la bujorul de munte (Paeonia daurica)
  Fructele bujorului de munte sunt folicule, care apar acoperite cu un puf de culoare roz.
  Ca şi ceilalţi bujori sălbatici sau cultivaţi (bujorul de grădină, bujorul de pădure, etc.) şi această specie este încadrată în rândul familiei Paeoniaceae.
  
Acest bujor rar, în România, poate fi întâlnit în unele zone din Carpaţii Meridionali, pe coaste stâncoase împădurite sau nu. Specia Paeonia dauric a fost semnalată doar în câteva locuri de la noi:
  - jud. Prahova (Plaiul Sărăţii - satul Salcia, Delul Ciocanu ),
  - jud Buzău (Dealul Poiana Rotundă de lângă Mănăstirea Ciolanu),
  - jud Mehedinţi (Gura Văii -Vârciorova).
  Paeonia daurica, este o plantă endemică, fiind întâlnită doar în unele regiuni din sud-estul Europei şi din Asia Mică (sudul peninsulei Crimeea, Caucaz, Bosnia, nord-estul Turciei, nordul Iranului, Carpaţii Meridionali). La noi, planta este declarată monument al naturii, fiind ocrotită de lege. În unele zone montane din Carpaţi, alături de acest bujor, apare o altă specie înrudită, endemică şi rară; bujorul bănăţean (Paeonia officinalis var. banatica).
  În afara arealului natural, bujorul de munte (Paeonia daurica) apare uneori cultivat în scopuri ornamentale, existând forme cu flori purpurii sau roz. (vezi imaginea 4).
  Se cultivă în grupuri, în parcuri şi grădini, pe pante deschise, stâncoase, ca specie decorativă prin frunze şi flori.
Paeonia daurica cu flori roz

Descrierea speciei Paeonia mascula

  Bujorul de munte Paeonia mascula, se întâlneşte sporadic în unele zone din sudul Europei (Peninsula Balcanică - Bulgaria, Serbia, Bosnia; Grecia; Insulele din Marea Mediterană - Sicilia, Creta, Sardinia; sudul Franţei şi Austria). La noi în ţară s-a semnalat numai în jurul localităţii Baziaş.
  Specia este asemănătoare celei precedente; Paeonia daurica, de care se diferenţiază prin: frunzele fin pubescente pe dos (la Paeonia daurica frunzele sunt pe ambele părţi glabre), culoarea roz a filamentelor staminelor (la Paeonia daurica filamentele staminelor  sunt  galbene) şi prin puful alb-gălbui care acoperă foliculele (la Paeonia daurica puful de pe fructe este de culoare roz) [vezi imaginea 5] şi prin tulpina ramificată (la tulpina este neramificată).
Floarea la Paeonia mascula - se observă cu uşurinţă filamentele roz ale staminelor şi puful albicios de pe pistile
  În 1967, Schroett şi Faur ajung la concluzia că la noi în ţară există o formă intermediară între Paeonia daurica şi Paeonia mascula, şi anume Paeonia mascula var. triternatiformis. Această varietate împrumută unele caractere de la Paeonia daurica (frunzele sunt glabre atât pe faţă cât şi pe dos), respectiv Paeonia mascula (tulpina este ramificată şi floliculele sunt acoperite cu un puf des alb-gălbui). Filamentele staminelor, care sunt roz şi sub antere galbene reprezintă o combinaţie de caractere dintre cele două specii.
  Ca arie de răspândire Paeonia mascula var. triternatiformis, ocupă zona premontană a sud-vestului României (lângă Baziaş).


  Atât bujorul de munte din specia Paeonia mascula cât şi cel din varietatea triternatiformis au fost introduse în cultură ca specii ornamentale.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Bujorul de munte (Paeonia daurica, P. mascula)
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR

  BLOG

  MEDIA

  CUVINTE CHEIE