|
||
|
Bujorul de pădure este o plantă de origine balcanică, care creşte spontan în unele zone acoperite cu vegetaţie lemnoasă din zona de silvostepă şi din etajul forestier de mică altitudine, specia fiind luată şi în cultură. |
||
|
Paeonia peregrina este o specie care aparţine familiei Paeoniaceae. Acest bujor a fost considerat mult timp a fi forma tipică a specie sale, purtând denumirea ştiinţifică completă de Paeonia peregrina var. typica (Schroett, Faur). Începând cu anul 1977 , conform "Flora României - determinator", Paeonia peregriana de la noi, nu mai prezintă mai multe varietăţi, toate formele fiind considerate ca aparţinând var. romanica. Însă atât în ierbare, cât şi pe teren, se pot observa diferenţe destul de vizibile între cele două varietăţi. În ultimii 30 de ani, deşi mijloacele de identificare au evoluat foarte mult (a devenit accesibilă determinarea prin mijloace genetice), botaniştii s-au ocupat prea puţin de rezolvarea acestei probleme destul de contestate, atât de către unii cercetători din ţară cât şi din Europa. Noi, în privinţa speciei Paeonia peregrina, am considerat mai oportun să abordăm, taxonomia din "Flora RPR, 1953". |
||
|
Plantă ierboasă, perenă, dreaptă, decorativă, bujorul de pădure este o apariţie elegantă ce încântă privirea, chiar şi în afara perioadei înfloritului. |
||
|
||
|
||
|
||
|
O varietate de bujor de pădure, care prezintă o importanţă ecologică deosebită, este bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica). Speciile ornamentale de bujor de pădure, se asemănă foarte mult cu bujorii de grădină (Paeonia officinalis). |
||
|
Specia creşte, ca plantă sălbatică, în sud-estul Europei şi în Asia Mică. La noi apare în zonele de şes şi din regiunea dealurilor joase împădurite (la marginea cvercetelor, în tufărişuri şi în rarişti) din Dobrogea (jud. Tulcea - Măcin-Greci), Muntenia (jud. Ilfov: zonele împădurite; jud. Giurgiu: Pădurea Comana, Pădurea Ghimpaţi, Mihai Bravu), Oltenia (jud. Dolj - Pădurea Pleniţa, jud. Olt: Pădurea Călugărească (Stoicnesti) şi sudul Moldovei (jud. Galaţi: Valea Mărului la Dealul Găunoasa, Băneasa în Pădurea Breana-Roşcani şi în pădurea Rediul Dogarului, Tuluceşti în Pădurea Gârboavele; jud. Vaslui: lângă Bârlad). Bujorul de pădure, deşi este o plantă protejată de lege, apare din ce în ce mai rar de la un an la altul, impunându-se măsuri mai hotărâte de protecţie. În altă situaţie specia va dispărea cu totul în câţiva ani din flora spontană a României. Această specie de bujor, fiind introdusă în cultură, formele sale horticole se pot întâlni astăzi prin grădini şi în parcuri. Vezi şi răspândirea speciilor sălbatice de bujor în România. |
||
|
Întreaga plantă, cu excepţia petalelor, este toxică. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Bujorul de pădure (Paeonia peregrina var. typica)
|
|||
|
MEDIA
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|