|
||
|
||
|
Bujorul românesc reprezintă o formă (varietate) endemică (trăieşte aproape exclusiv numai în Dobrogea, altunde-va în lume nefiind semnalat) a speciei Paeonia peregrina (bujor de pădure). Această disociere dintre cele două forme este astăzi mai mult sau mai puţin acceptată, astfel încât literatura de specialitate, le consideră, în multe cazuri, sinonime. Bujorul românesc apaţine familei Paeoniaceae. |
||
|
||
|
Unii botanişti susţin că bujorii din Pădurea Călugăreasa aparţin varietăţii tipice (bujor de pădure). Astfel, este posibil că toate formele de bujori sălbatici din regiunile joase din Muntenia şi sudul Moldovei aparţin exclusiv vechiului taxon P. peregrina var. typica.
Schroett şi Faur, citându-i pe A. Nyárádi, remarcau că: "de multe ori a fost pusă in sinonimie P. peregrina si P. peregrina romanica. P. peregrina tipică (bujor de pădure) creşte în mai multe locuri la noi, însă cele ce cresc mai ales în Dobrogea au frunze si foliole mai adânc si mai dens sectate. Pentru acestea trebuie să se menţină numele de romanica" (bujor românesc). |
||
|
||
|
Bujorul Românesc are o valoare ecologică deosebită, prin frumuseţe, raritate, dar şi prin faptul că în toată lumea, se întâlneşte doar în zona sud-estică a României. Specia este protejată prin lege încă dinaintea celui de-al doilea război mondial.
|
||
|
|
||
|
Pe lângă cele două varietăţi ale speciei Paeonia peregrina (bujorul românesc şi bujorul de pădure) apar în flora spontană a României şi alţi reprezentanţi rari, ca: bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), bujoriide munte (Paeonia daurica, P. mascula) şi bujorul bănăţean (Paeonia officinalis var. banatica). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica)
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
|
|
MEDIA
|
|
CUVINTE CHEIE
|