|
||
|
Cariopsa este un fruct uscat indehiscent (care nu se deschide la maturitate) specific plantelor cuprinse în rândul familiei Poaceae (Gramineae). Practic, toate boabele integrale ale cerealelor sunt cariopse, deci fructe, nu seminţe cum greşit se crede. Cariopsa la maturitate poate fi golaşă sau învelită în palei (vezi floarea la graminee). |
||
|
Cariopsa este alcătuită din 3 părţi: - tegumentul (învelişul), - endospermul, - embrionul (vezi imaginea 1). • Tegumentul Tegumentul prezintă 2 straturi; unul exterior numit pericarp şi unul interior numit testă (vezi imaginea 2). Tegumentul conţine multe fibre de celuloză, în ţesătura cărora sunt prinse complexe proteice. • Endospermul Endospermul reprezintă 80-86% din masa bobului, reprezentând ţesutul unde se acumulează substanţe de rezervă (amidon). La periferia endospermului, în contact cu testa, apare un strat de celule cu aleuronă (L. Muntean) [vezi imaginea 2]. Cu excepţia aleuronei, endospermul este sărac în săruri minerale şi în substanţe proteice. • Embrionul Embrionul reprezintă primordiul din care se dezvoltă viitoarea plantă. Acesta se formează în urma fecundării florii şi este alcătuit din: - rădăciniţă (radiculă), - tulpiniţă (hipocotil), - muguraş, - cotiledon (scutelum). Ca elemente de protecţie, embrionul posedă anexe ca: - coleoptilul (protejează muguraşul), - caliptra şi coleoriza (protejează rădăciniţa)(vezi imaginea 3). |
||
|
Atunci când factorii abiotici şi biotici se află în condiţii optime, care sunt specifice fiecărei specii în parte, are loc germinaţia sau organogeneza (formarea şi dezvoltarea organelor generative). Pentru ca germinaţia să aibă loc, cariopsa trebuie să iasă din repaosul vegetativ - fază de aparentă lipsă de activitate biologică. Aceasta presupune iniţierea unei intense activităţi metabolice, fenomen realizabil doar prin activarea energică a enzimelor. Enzimele "dorminde", prezente spre periferia bobului precum şi în embrion, se activează atunci când cariopsa absoarbe destulă apă. În aceste condiţii, fermenţii trec în soluţie, unde devin activi. Prin activitatea enzimatică, substanţele complexe (poliglucide, trigliceride, polipeptide şi macropeptide), se degradează în compuşi organici simplii (glucoză, dextrine, acizi graşi, glicerină, glutation, aminoacizi). Rezultă un suc lăptos, cu nutrienţi uşor asimilabili de către embrion. Transferul soluţiei nurtritive dinspre endosperm spre embrion, se realizează prin intermediul scutelumului (cotiledonului) [L. Muntean şi G. Neamţu]. Proteazele din cariopse reuşesc să desfacă cu uşurinţă complexele proteice şi glutaminele prezente în bob, dovedindu-se mai performante decât enzimele proteolitice digestive din corpul uman. De aceea, boabele cerealelor încolţite, dacă sunt proaspete, conţin foarte puţin gluten şi se constituie în suplimente enzimatice eficiente pentru digestia proteinelor. Activitatea metabolică intensă, creează condiţii optime diviziunilor celulare de la nivelul embrionului, ceea ce va conduce la formarea noii plante (vezi imaginea 4). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Cariopsă
|
|||
|
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
ESENŢIAL
|
|
|