|
|||
|
Celula, este unitatea de bază a tuturor organismelor vii, de la bacterii la om. Deşi apar la toate vieţuitoarele, celulele diferă între ele, în funcţie de: regn, specie, individ, organ şi ţesut. Cu toate că nu sunt identice, toate celulele organismelor încadrate în regnul Plantae, prezintă elemente comune, care le sunt specifice doar lor. Prin aceste caractere specifice, plantele, prin celula vegetală şi ţesuturile care le alcătuiesc, se diferenţiază net faţă de organismele animale sau faţă de cele încadrate în regnurile inferioare (Fungi, Protista, etc.). |
|||
|
Principalele componentele ale celulei vegetale sunt redate în imaginea de mai jos. |
|||
 |
|||
|
Legendă:
|
|||
|
Principalele caracteristici structurale ale celulei vegetale, constau din: - prezenţa unui perete celulozic cu rol scheletic şi de protecţie, care se suprapune membranei plasmatice, - existenţa unui lichid intracelular (citoplasma) în care se află toate organitele, - situarea în interiorul celulei a unui nucleu, cu unul sau mai mulţi nucleoli, care coordonează activitatea celulară, intervenind din timp în timp şi în alte funcţii (anabolism, diviziune, transmiterea caracterelor ereditare, regenerare, etc.), - existenţa unor organite cu rol în asimilaţie, numite plastide (cloroplaste, feoplaste, rodoplaste, amiloplaste), - prezenţa în citoplasmă a condriozomilor, care intervin în catabolism, eliberând o cantitate mare de energie. - existenţa unor organite numite ribozomi, prin care se realizează sinteza protidelor, prin asamblarea aminoacizilor produşi pe parcursul fotosintezei, pe baza informaţiei adusa de ARN de la ADN-ul nuclear, - prin prezenţa aparatului Golgi, este posibilă formarea unor macromolecule, precum şi depozitarea acestora, - existenţa reticulului endoplasmatic, asigură funcţia imunitară, mecanică şi circulatorie a celulei vegetale. - dezvoltarea foarte pronunţată a vacuolei centrale, care influenţează proprietăţile osmotice ale celulei, reţinând excesul de apă intracelulară. |
|||
|
Celula animală nu prezintă perete celular, citoplasma fiind mărginită la exterior de o membrană. De asemenea organitele de asimilaţie (cloroplaste, amiloplaste, etc.) sunt prezente doar în celula vegetală. Vacuole vegetale sunt mari, în timp ce cele de origine animală, dacă sunt prezente, au dimensiuni mici. În celula animală, apar organite specifice, absente în celula vegetală, aşa cum sunt lizozomii, care prezintă rol în dezasimilaţia macromoleculelor. |
|||
|
|
|||
|
Glucidele de rezervă, deşi au o structură aproape identică, diferă destul de mult sub aspectul formării lanţurilor macromoleculare, ceea ce determină proprietăţi fizice şi chimice deosebite. Astfel, glicogenul, polizaharid specific lumii animale, este mai solubil şi mai hidrolizabil decât amidonul, substanţa de rezervă tipic vegetală. Ambele substanţe prin degradare se transformă în glucoză, monoglucidă care prin oxidare eliberează energie. |
|||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Celula vegetală
|
|||
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|