|
||
|
Cetina de negi, numită în unele locuri brădişor, este un arbust cu tulpini târâtoare, care poate fi întâlnit pe alocuri, ca specie spontană, în Carpaţi sau mai des, ca plantă ornamentală, prin parcuri, prin cimitire şi prin grădini. |
||
|
Arbustul Juniperus sabina reprezintă o specie răşinoasă (de conifere), care aparţine familiei Cupressaceae. |
||
|
Planta este lemnoasă, scundă, cu tulpini repente (târâtoare), cu o dezvoltare mai mult pe orizontală, având aspect de tufă deasă culcată [vezi imaginea 1]. Frunzele la cetina de negi, sunt solzoase alipite pe ramură, semirigide, înguste, uneori, terminal ascuţite şi dure. Dacă frunzele sunt zdrobite, ele degajă un miros neplăcut, accentuat, specific. Arbustul formează seminţe închise în organe care imită fructele angiospermelor, denumite pseudobace [vezi imaginea 2]. Pseudobacele cetinii de negi sunt cărnoase, sferice, verzi în stadiul tânăr, apoi verzi albăstrui şi ceroase şi în final negre-albăstrui brumate. Ele provin din concreşterea a 4 carpele conţinând 1 - 2, rar 3, seminţe. Atunci când se coc toamna, pseudobacele pot fi confundate cu cele ale ienupărului. Principala diferenţă dintre ele constă în prezenţa unei cicatrici stelate, în formă de triunghi (stea cu trei colţuri) în cazul ienupărului, element care lipseşte la pseudobaca cetinii de negi [vezi imaginea 3]. |
||
|
Arealul natural pentru cetina de negi, în România, este restrâns. Ca specie spontană se poate întâlni pe stâncăriile şi grohotişurile calcaroase din Munţii Apuseni, Cheile Bicazului, Munţii Vrancei, Carpaţii Meridionali din Oltenia (I. Iancu). Cetina de negi se cultivă destul de frecvent ca arbust decorativ în spaţiile verzi şi în cimitire, existând diferite varietăţi ornamentale (cupressifolia, tamariscifolia, horizontalis, etc.). |
||
|
Partea aeriană a acestei răşinoase, conţine: tanin, glucide, rezine, ulei volatil. Uleiul volatil (eteric) conţine compuşi toxici (sabinol, alcool metilic). Sabinolul este un alcool terpenic care se găseşte liber sau ca ester al acidului acetic (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
Cetina de negi este o plantă deosebit de toxică. • ATENŢIE! Nicio componetă a plantei nu se va administra intern, decât în diluţii homeopate omologate. Utilizarea internă empirică a preparatelor pe bază de cetină de negi, poate cauza moartea. În trecut, cetina de negi a fost utilizată pentru tratarea tulburărilor de ciclu menstrual şi pentru inducerea avortului, făcând numeroase victime în rândul femeilor. Intoxicaţia cu cetina de negi se manifestă prin tulburări digestive, crize tetaniforme şi epileptiforme, paralizie centrală şi chiar moarte. Deşi specia are caractere proprii, bine conturate, necunoscătorii o pot confunda cu arbuşti, valoroşi din punct de vedere fitoterapeutic ca tuia sau ienupărul. |
||
|
În uz intern, din cauza toxicităţii deosebite, cetina de negi nu se mai foloseşte astăzi, decât sub forma unor preparate homeopate. Extern, se utilizează uneori în medicina populară, terminaţiile verzi ale plantei, care poartă denumirea de FOLIUM JUNIPERI SABINAE . Unguentul, tinctura sau infuzia realizată din terminaţiile proaspete ale plantei, se aplică pe piele în reumatism sau pe negi. Din cauza acţiunii foarte iritante, se recomandă să se evite utilizarea cetinei de negi şi în tratamentele externe. În multe ţări, produsele şi preparatele pe bază de Juniperus sabina sunt interzise. |
||
|
Datorită faptului că planta are un port bogat, repent, estetic şi foarte maleabil, cetina de negi se utilizează în creaţii de artă ornamentală vie (bonsai)[vezi imaginea 4]. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Cetina de negi (Juniperus sabina)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
