|
FLOARE BROŞTEASCĂ (RANUNCULUS ACER)
|
||
|
Floarea broştească (Ranuculus acer), numită ştiinţific şi Ranuculus acris, iar popular piciorul cocoşului, este o plantă ierboasă, foarte comună la noi în ţară. |
||
|
Sistematică
|
||
|
Descriere
|
||
|
Floarea broştească este o specie vegetală de 30-80 cm înălţime, având tulpina, pubescentă, goală pe dinăuntru, ramificată. Frunzele sunt adânc palmat-sectate, rezultând 5 segmente (mai rar 3), care la rândul lor sunt fidate. Frunzele bazale sunt lung peţiolate, cu aspect de palmă cu 5 degete. La baza limbului frunzelor bazale, poate să apară o pată ruginie. Frunzele de pe tulpini au peţiolurile scurte şi segmentele foliare sunt vizibil mai înguste, fiind profund sectate (până la peţiol) (vezi imaginea 1). Florea speciei prezintă 5 petale colorate galben-auriu, la bază cu glande nectarifere. Fructele sunt nucule (L. Popovici, C Moruzi, I Toma) [vezi imginea 2]. |
||
|
Înflorire
|
||
|
Ecologie
|
||
|
Floarea broştească este una dintre cele mai răspândite specii de plante care cresc în România. Se întâlneşte frecvent în turbării, la marginea apelor, în fâneţe, în poieni, la marginea pădurilor şi în alte locuri înierbate, mai ales dacă acestea sunt umede. Această plantă creşte şi se regenerează foarte repede, astfel încât este greu de combătut atunci când apare pe pajişti şi fâneţe, unde este o specie nedorită. În stare proaspătă, floarea broştească este toxică, fiind evitată de către animalele ierbivore. Uscată, ca fân, îşi pierde complet toxicitatea, însă prezintă o valoare furajeră scăzută. |
||
|
Specii asemănătoare
|
||
|
Specia se asemănă şi adesea se confundă cu alte plante ale genului Ranuculus, toate cunoscute sub denumirea populară de piciorul cocoşului. |
||
|
Conţinut
|
||
|
Toxicitate
|
||
|
Floarea broştească este o specie toxică şi vezicantă. Administrată intern, planta provoacă dureri abdominale, greaţă, vărsături, palpitaţii, contracţii ale muşchilor netezi şi striaţi. Convulsiile musculare se manifestă şi la nivelul muşchilor feţei, schimbând fizionomia, care schiţează un zâmbet forţat (râs sardonic). Consumul de alcool etilic agravează intoxicaţia. La cardiaci sau la persoanele care au ingerat cantităţi mari de principii din floarea broştească, apar tulburări cardiace severe, putând surveni decesul prin stop cardiac. În caz de intoxicaţie, până la venirea ambulanţei, se recomandă să se administreze pacientului, cât mai mult lapte. În aplicaţii externe, ca o cauză a revulsivităţii accentuate, floarea broştească poate produce ulceraţii şi leziuni tegumentare. Toate aceste manifestări, apar şi în cazul altei plante ranunculcee, şi anume boglari (Ranunculus sceleratus). |
||
|
Utilizări oficinale
|
||
|
Astăzi specia, ca o consecinţă a toxicităţii ridicate, nu mai este folosită aproape deloc în fitoterapie. Utilizarea internă a florii broşteşti în medicina populară a fost întotdeauna restrânsă (bronşită, tuse, convulsivă) şi foarte prudentă. În utilizare externă, partea aeriană de la floarea broştească (HERBA RANUCULI ACRIS), în stare proaspătă, era recomandată în nevralgii şi reumatism. Datorită revulsivităţii deosebite, în prezent, se recurge foarte rar la aplicaţiile externe cu această plantă. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Floare broştească (Ranuculus acer)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
