|
||
|
Floarea de leac, numită adesea în popor, ca şi alte rude asemănătoare, piciorul cocoşului sau piciorul cocoşului târâtor, este o plantă ierboasă stoloniferă frecvent întâlnită în flora României. |
||
|
Talia acestei plante este relativ modestă (20-40 cm), tulpina fiind-ui erectă şi pubescentă. |
||
|
||
|
||
|
||
|
Florea de leac se dezvoltă în locurile umede (locuri mlăştinoase, lunci, păduri, pajişti şi fâneţe umede, şanţuri). Specia se poate întâlni de la câmpie la munte. |
||
|
Ranunculus repens se asemănă şi adesea se confundă cu alte plante ale genului Ranuculus, toate cunoscute sub denumirea populară de piciorul cocoşului. Dintre acestea, o specie foarte asemănătoare, pe care o vom descrie mai jos, este Ranuculus bulbosus. • Ranuculus bulbosus |
||
|
||
|
Planta cunoaşte aceiaşi răspândire ca şi specia Ranunculus repens, înflorind, de asemenea, în aceiaşi perioadă.
|
||
|
Fitoterapia tradiţională folosea floarea de leac (Ranuculus repens), care este o specie într-o oarecare măsură toxică, intern şi extern, contra malariei. Extern, se mai utiliza în afecţiuni ale sânilor. De la Ranuculus bulbosus se folosea, de către medicina populară, sucul obţinut din planta proaspătă, în uz extern, în cazul unor dureri (algii) reumatice, gutoase, musculare, articulare sau provocate de lumbago. În doze mici în uz intern, acest picior al cocoşului, are efecte narcotice (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Astăzi, în tratamente, se utilizează doar extracte homeopate pe bază de Ranuculus bulbosus. Acestea se recomandă în afecţiuni musculare (dureri, fibrozită, rigiditate musculară), nevralgii intercostale, zona Zoster, dermatoze veziculoase. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Floare de leac (Ranunculus repens)
|
|||
|
MEDIA
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|