GULIE (BRASSICA OLERACEAE VAR. GONGYLODES)

  Gulia, aşa cum o ştim cu toţii, este o plantă care creşte doar cultivată. În zonele din jurul Mediteranei creşte o specie sălbatică de gulie (Brassica rupestris) [vezi imaginea 1] din care a fost selecţionată, de către om, gulia de cultură.
Gulia salbatica (Brassica rupestris)

Sistematică

  Gulia este, alături de conopidă şi de varză - cu toate formele lor, una din varietăţile speciei Brassica oleraceae.
  Planta denumită popular gulie, se intitulează ştiinţific Brassica oleraceae varietatea gongylodes. Ea aparţine familiei Brassicaceae (Crucuferae).
Descriere
  Gulia este o plantă bienală, care are frunzele bazale mari, dispuse în rozetă (vezi imaginea 2).
Tulpina scurtă, globuloasă, îngroşată la gulie (Brassica oleraceae var. gongylodes)
  În primul an de vegetaţie, se formează o  tulpină scurtă, globuloasă şi bine îngroşată încă de la colet. Această tulpină dilatată şi cărnoasă reprezintă tocmai partea legumicolă a plantei, numindu-se gulie, ca şi planta din care provine [vezi imaginea 3].
Gulia albă şi gulia albastră
  În al doilea an, la gulie, se formează o tulpină verticală, pe care dezvoltă apical inflorescenţe alcătuite din flori cruciforme, galbene, cu patru petale , din care se dezvoltă ulterior silicve cu seminţe [vezi imaginea 4].
Florile şi seminţele guliei se formează în al doilea an de vegetaţie

Înflorire

  Gulia, fiind o plantă bienală înfloreşte doar în al doilea an de viaţă. Florile îşi fac apariţia primăvara, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de soiul cultivat.
Ecologie

  Toate formele de Brassica oleraceae var. gongylodes se întâlnesc doar cultivate. Există mai multe soiuri de gulii care se deosebesc între ele prin perioada de vegetaţie (gulii cu perioadă scurtă de vegetaţie (gulioare), gulii cu perioadă lungă de vegetaţie) şi prin culoare (gulii albe, gulii albastre) [vezi imaginea 3].
Compoziţia guliei

  La gulie, tulpinile îngroşate conţin, la 100g parte comestibilă, următorii nutrienţi: apă - peste 80g, glucide - 7 - 8,5g (glucoză, celuloză, inulină), proteine 1,8g, lipide 0,8g, acizi arsenici, cantităţi mici de tiocianaţi şi izotiocianaţi, antocianozide, vitamine (C-70mg, PP- 0,3 mg, B1- 0,06 mg, B2- 0,05 mg., E şi derivatul său E4), săruri minerale (potasiu- 345 mg, sodiu- 55mg, magneziu- 40mg, clor - 65 mg, sulf- 55mg, fosfor- 35 mg, fier - 0,3 mg, calciu- 75mg, arsen- câteva milionomi de grame) [vezi şi dzr minerale].
  Frunzele sunt bogate în fibre vegetale şi conţin multe enzime (oxidaze, dehirogenaze, peroxidaze), vitamine şi minerale (cupru, fier de 2 ori mai mult decât în tulpini).
Utilizarea guliei

  Guliile se folosesc în furajarea animalelor (gulia furajeră) şi în alimentaţia omului, atât pentru valoarea gustului plăcut, cât şi graţie calităţilor nutritive. De asemenea, componentele acestei plante (tulpină, frunze, seminţe), prezintă valoroase principii dietetice şi oficinale (mai multe).

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Gulie (Brassica oleraceae var. gongylodes)
  POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
  MEDIA
  ESENŢIAL
  CUVINTE CHEIE