|
||
|
Lemnul vântului este un arbust asemănător, la prima vedere, liliacului (Syringa vulgaris), de care se deosebeşte prin câteva caractere, dintre care cele mai distincte sunt: - frunzele eliptice mai lungi decât late (la liliacul comun limbul este ovat-cordat, evident lăţit la bază) [vezi imaginea 1], - inflorescenţa unică, pornită din mugurul terminal (la liliacul comun se formează inflorescenţe din mugurii laterali) [vezi imaginea 2], - floarea tubuloasă mai lungă [vezi imaginea 3]. Prin aceste caractere botanice, liliacul carpatin reprezintă o specie unică, deosebindu-se de majoritatea rudelor sale aparţinătoare genului Syringa, asemănându-se doar cu liliacul himalayan (Syringa emodi) [vezi imaginea 4] (T. Opriş). |
||
|
Liliacul transilvănean este o plantă endemică şi relictă a epocii glaciare, care apare insular pe o porţiuni restrânse a lanţului carpatic din România şi Ucraina. La noi se poate întâlnii, ca plantă sălbatică, în Munţii Apuseni (Valea Iadului, Valea Arieşului - Belişoara, Valea Dudului, Valea Aleului) şi pe alocuri în Munţii Maramureşului. Pe Valea Iadului, pe raza comunei Bulz, în apropierea satului Remeţi, există o rezervaţie a liliacului carpatin, pe o suprafaţă de 2 ha. De asemenea, exemplare izolate pot fi întâlnite în Rezervaţia Munţii Apuseni. Din flora spontană, deci din Carpaţi, liliacul transilvănean, a fost luat în cultură de către horticultorii maghiari, răspândindu-se în grădinile şi parcurile lumii, sub numele de liliac unguresc, mai puţin, ca paradox, tocmai în ţara de origine; România. |
||
|
Specia spontană Syringa josikaea prezintă o importanţă ecologică deosebită, planta fiind pusă sub ocrotire. Liliacul carpatin este o specie rară, vulnerabilă, endemică şi relictă, meritând o protecţie deosebită. Formele cultivate prezintă valoare decorativă. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Liliac transilvănean (Syringa
josikaea) |
|||
|
MEDIA
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|