|
||
|
Lintea este o plantă păroasă, nu mai înaltă de 50 cm, având frunzele paripenat compuse, formate din 6-14 foliole înguste, terminate cu cârcei. Ele se inserează opus pe tulpinile firave ale speciei. La locul inserţiei peţiolului frunzei pe tulpină, se dezvoltă mici formaţiuni foliare păroase numite stipele (vezi imaginea 1). Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, cu petale pale străbătute de vinişoare liliachii, grupate câte 2-4 în raceme simple (vezi inflorescenţe). Din flori, în urma fecundaţiei se formează fructe denumite păstăi. Acestea sunt mici, rombice sau ovale, glabre, conţinând două (mai rar trei) seminţe lenticulare (vezi imaginea 2). Se cultivă mai multe varietăţi de linte, cu seminţe (boabe) galbene, roşii, verzi, maronii sau marmorate (vezi imaginea 3). |
||
|
Lintea înfloreşte şi apoi fructifică eşalonat, dinspre partea inferioară spre cea superioară. Calendaristic, înfloritul are loc în perioada mai-iulie. |
||
|
De origine Eurasiatică, lintea este o specie "domestică" , care se întâlneşte azi doar în culturi. Cele mai mari producătoare de linte sunt India, Canada şi Turcia. Deşi este una dintre cele mai sănătoase şi mai gustoase leguminoase, la noi în ţară, suprafeţele cultivate cu linte sunt mici, deşi specia găseşte condiţii optime de cultură în România. De aceea, în magazine, apare lintea de import. |
||
|
În culturile de linte apare o buruiană foarte asemănătoare cu Lens culinaris, numită lintoi (Vicia sativa var. lensisperma) (L. Muntean). Lintoiul, faţă de linte, are talia mai mare, foliolele fiind cu ceva mai late şi mai lungi, iar florile mai colorate. |
||
|
Este posibil ca lipsa de interes a românilor pentru linte să aibă un caracter istoric, întipărit în subconştient, ca o consecinţă a uneia dintre cele mai vechi expresii de la noi; "pentru un blid de linte" (a vinde, a trăda pe cineva, pe un preţ de nimic). La multe popoare, bobul de linte, prin forma sa care aminteşte de o monedă, simbolizează prosperitate financiară. La români însă, simbolul te duce mai degrabă la cei 30 de arginţi primiţi de Iuda în scopul trădării lui Hristos. Expresia "pentru un blid de linte" însă, nu are nici o conotaţie negativă referitoare la linte, acţiunea emanată de context fiind josnică, tot aşa cum banul în sine nu este negativ, ci folosirea ori procurarea lui pentru scopuri rele este reprobabilă. |
||
|
Boabele uscate de linte conţin: apă (10-12%), glucide simple şi complexe - energetice şi de balast (45 - 47% carbohidraţi energetici în care predomină amidonul, 6%, amidon rezistent, 3% celuloză), protide (până la 30%), lipide (1 - 2%), acizi nucleici, săruri minerale (magneziu, potasiu, fier, cupru, mangan - vezi şi doza zilnică recomandată de minerale), vitamine din complexul B, provitamine A (caroten), acizi nucleici, lecitine (lentilecitina), lectine, flavonoizi (vezi imaginea 4). Conţinutul în baze azotate purinice la linte este relativ ridicat (162mg/100g). Boabele speciei conţin grăsimi în cantităţi neglijabile. Valoarea energetică a boabelor uscate de linte este relativ mare (353 kcal/100g), însă în preparatele culinare, prin faptul că seminţele îşi dublează volumul, această valoare, poate fi calculată la jumătate. Mulţumită acestei compoziţii, seminţele de linte prezintă proprietăţi alimentare şi dietetice deosebite. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Linte (Lens culinaris)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
|
|
|