|
||||||||||||||||||||||||
|
La începutul verii, pe câmp sau în lanuri, adesea îşi fac apariţia macii roşii, plante cu flori mari, observabile de la distanţă. |
||||||||||||||||||||||||
|
Specia de mac roşu de câmp Papavere rhoeas, este anuală ierboasă, erectă, ramificată, înaltă de 20 - 100 cm. Tulpinile care se dezvoltă dintr-o rădăcina pivotantă, prezintă peri asprii, aşezaţi perpendicular pe axul tulpinii. Frunzele sunt foarte pubescente, cele bazale fiind peţiolate, divizate şi dinţate pe margini, în timp ce cele inserate pe tulpini sunt sesile, mai mici decât cele de la baza plantei, lobate sau dinţate pe margini. Florile sunt solitare, mari, fiind formate din din două sepale mari, verzi, păroase caduce şi din 4 petale roşii, lungi de 4-6 cm, cu sau fără pată (maculă) neagră la bază. De cele mai multe ori, petalele sunt aşezate pe două rânduri. Staminele sunt numeroase fiind negre-purpurii. Fructul este o capsulă înaltă de 1-2 cm, având forma unei cupe cu extremitatea superioară stelată, care adăposteşte multe seminţe reniforme, mici brun-negricioase. Aspectul plantei şi a organelor componente este cât se poate de tipic, confuzia cu cu alte plante - cu excepţia speciilor Papaver dubium şi Papaver argemone, fiind imposibilă [vezi imaginea 1]. |
||||||||||||||||||||||||
|
Alături de specia Papaver rhoeas, în flora spontană a ţării noastre, apare adesea o rudă apropiată, asemănătoare atât ca aspect cât şi ca biologie-ecologie, însă fără valoare medicinală, şi anume Papaver dubium (vezi imaginea 2). În unele zone ale ţării, alături de cele două specii, se mai poate întâlni un mac roşu spontan, şi anume specia Papaver argemone. Principalele deosebiri dintre cele trei specii sunt redate în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
Speciile de mac roşu de câmp apar ca buruieni tipice în culturile de cereale păioase. Se mai pot întâlni, pe mirişti, la marginea drumurilor, pe câmpuri cu lumină directă. Macul roşu, prezintă doar pretenţii legate de lumină, suportând cu greu umbrirea. Se dezvoltă aproape pe orice tip de sol, cu excepţia celor acide, grele, reci, cu exces de umiditate. La noi în ţară, se întâlneşte în aproape toate regiunile cultivate de la şes şi de la deal, fiind rară doar pe terenurile erbicidate. În zonele lumii în care nu creşte ca plantă spontană (sudul Asiei, America Centrală), specia Papaver rhoeas a fost introdusă în cultură. În Taiwan spre exemplu, macul roşu este o plantă frecvent întâlnită ca specie cultivată, fiind însă absentă din flora spontană. Încercările de introducere în cultură a acestei specii în ţara noastră, nu au dat rezultatele scontate. |
||||||||||||||||||||||||
|
Papaver rhoeas este o plantă cu valoare oficinală, motiv pentru care, în multe ţări se cultivă. Papaver dubium nu prezintă importanţă terapeutică. De la specia oficinală se recoltează şi se utilizează exclusiv petalele. Extractele alcoolice sau hidrice realizate din petalele proaspete ale macului roşu de câmp au proprietăţi colorante, fiind folosite, în Europa de Vest şi în S.U.A., pe post de coloranţi alimentari şi farmaceutici naturali. |
||||||||||||||||||||||||
|
Cu excepţia petalelor, întreaga plantă este toxică. |
||||||||||||||||||||||||
|
În scopuri terapeutice, se recoltează şi se utilizează, numai petalele speciei Papaver rhoeas. Acestea poartă denumirea de Flos rhoeados, fiind mai cunoscute sub numele popular de paparoane. Colectarea petalelor de la macul roşu de câmp, se face la începutul înfloritului, doar pe vreme însorită, după ora 10 şi numai după cel puţin 48 de ore de la ultima ploaie. Paparoanele sunt delicate şi se deteriorează uşor. De aceea ele nu trebuiesc aglomerate sau presate. Colectarea se face manual, petală cu petală, materialul adunându-se în cutii de carton. Uscarea paparoanelor se face la umbră, într-un singur strat, în spaţii bine aerate. În urma procesului de uscare, petalele îşi pierd 85% din greutate. Paparoanele corect procesate sunt produse valoroase, atât din punct de vedere terapeutic cât şi material. Datorită costului ridicat, se găsesc rar singure în ceaiurile comercializate (apar ca şi componente în mixturi), care trebuie să fie, după o regulă absurdă, întotdeauna ieftine, cel puţin cele autohtone. Petalele macului roşu de câmp, conţin pigmenţi (carotenoizi, antociani), alcaloizi (readina, reagenina, cantităţi mici de tebaină şi infime de narcotină), mucilagii, substanţe amare. Graţie acestui conţinut, macul roşu de câmp, ca plantă medicinală, se utilizează în fitoterapie (vezi macul roşu de câmp ca plantă medicinală). |
||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Macul roşu de câmp (Papaver rhoeas, Papaver dubium)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|