|
||
|
Alături de mucegaiul alb (Mucor mucedo), în natură apar numeroase alte specii de ciuperci din rândul micromicetelor pâsloase, cunoscute sub denumirea uzuală de mucegaiuri, dintre care, mai întâlnite sunt fungii care aparţin genului Aspergillus şi Penicillium. |
||
|
Cele două genuri de fungi, aparţin familiei Trichocomaceae, clasa Eurotiomycetes, încrengătura Ascomycota, regnul Fungi. |
||
|
Mucegaiuri Aspergillus şi Penicillium prezintă o importanţă ecologică deosebită. Ele intră în categoria descompunătorilor, organisme heterotrofe saprofite, care reuşesc să debaraseze natura de resturile organice greu hidrolizabile (lignină, celuloză). Amintim aici că natura nu produce deşeuri nedegradabile, conform unei legi ecologice, care stipulează că: "pentru fiecare substanţă biosintetizată, natura a creat o enzimă capabilă să o degradeze". Dacă astăzi nu trăim îngropaţi sub un start de zeci de metrii de deşeuri naturale şi antropice, trebuie să le mulţumim şi acestor hulite mucegaiuri. Ciupercile aparţinătoare familiei Trichocomaceae, sunt deosebit de importante şi prin faptul că realizează micorize cu rădăcinile unor arbori, asigurându-le dezvoltarea, chiar şi în medii ostile de viaţă. |
||
|
• Aspergillus flavus Aspergillus flavus, ca şi alte specii ale genului Aspergillus , este o ciupercă heterotrofă, saprofită, care apare frecvent în natură. Deoarece descompune celuloza şi lignina, fungul prezintă o valoare ecologică deosebită. Uneori, în anumite condiţii, Aspergillus flavus poate deveni un organism facultativ parazit pentru plante, animale sau om. |
||
|
||
|
Doar în mod secundar, sporii mucegaiului pot pătrunde în organism şi pe calea aerului. Dar chiar şi în aceste condiţii, foarte rar Aspergillus, reuşeşte să se dezvolte şi să se înmulţească în interiorul organismelor în condiţii de parazitism (mecanismele de apărare reuşesc să distrugă şi să elimine aceşti spori). Mai periculoase se dovedesc a fi însă toxinele din tal, care în mod cert dăunează sănătăţii.
Atât miceliul cât şi sporii acestui fung conţin micotoxine, grupate sub denumirea generică de aflatoxine. Aflatoxinele nu produc alergii, aşa cum greşit se crede, ci intoxicaţii mai mult sau mai puţin evidente, cu consecinţe ulterioare posibile dintre cele mai nefericite. Aflatoxinele sunt toxigene, carcinogene (sunt cele mai puternice substanţe cancerigene naturale cunoscute), mutagene şi teratogene. Din acest motiv, apare recomandarea expresă de a nu se consuma şi păstra hrana celulozică, în special seminţele oleaginoase şi mai ales arahidele şi nucile, dacă acestea au început să dezvolte fenomene de degradare, schimbări depistabile destul de uşor, prin schimbarea aspectului sau a gustului. Hrana infestată cu Aspergillus este foarte periculoasă pentru făt (poate produce malformaţii), de aceea femeia gravidă, trebuie să fie vigilentă în acest sens. La om, în cazuri rare, Aspergillus flavus îşi poate continua ciclul de viaţă în interiorul corpului. Uneori se localizează cefalic, producând aspergiloza intracraniană, boală gravă, de multe ori letală. În general, aspergiloza apare la pacienţii imunocompromişi sau la agricultori, la care sporii de Aspergillus flavus se localizează cu precădere in sinusul paranazal. • Mucegaiul verde (Penicillium chrysogenum) şi mucegaiul verde-albăstrui (Penicillium notatum) |
||
|
||
|
||
|
Din cele două specii de mucegai, se obţine antibioticul cunoscut sub denumirea de Penicilină G. Penicilina a fost descoperită prima oara de Ernest Duchesne (vezi Wikipedia - engleză) În anului 1896 (fără să i se dea importanţă farmaceutică) şi redescoperită întâmplător de Sir Alexander Fleming (vezi Wikipedia - română) în 1928. Cel din urmă, a observat ca unul din vasele Petri cu care lucra, ce conţinea culturi de stafilococi, fusese contaminat accidental de Penicillium notatum, însa, lucru curios, în jurul miceliului se formase un cerc lipsit de bacterii. După ce s-a confirmat efectul bactericid exercitat de către o substanţă secretată de ciupercă, aceasta a primit denumirea de penicilină, devenind primul antibiotic inventat/descoperit şi al doilea medicament introdus in tratamentul infecţiilor după sulfanilamidă.
Penicilina comerciala biologică se obţine astăzi, din culturi de Penicillium chrysogenum, iar penicilinele semisintetice (ampicilina, penicilina V, amoxicilina, meticilina etc.) sunt rezultatul modificării penicilinei G in laborator, cu scopul de a le face, fie rezistentă la mediul acid din stomac (pentru administrare orală), fie mai rezistente la acţiunea beta-lactamazei (penicilinazei), enzimă secretată de către bacteriile penicilino-rezistente. Astăzi, cele mai multe antibiotice, nu sunt biologice, majoritatea penicilinelor şi derivaţilor lor, obţinându-se prin sinteze pur chimice. • Mucegaiul albastru (Penicillium expansum) Ciuperca Penicillium expansum, provoacă alterarea fructelor, în special a merelor şi perelor, în livezi şi mai ales în depozite. Coloniile formate de acest fung, formează împletituri miceliene de culori variate, de la galben la verde-albăstrui. |
||
|
||
|
Penicillium expansum produce două substanţe toxice pentru om, cu acţiune asemănătoare aflatoxinelor; clavacina şi patulina. Aceste două micotoxine pot ajunge în sucul sau în cidrul de mere, dacă se prelucrează fructe infestate.
• Mucegaiul de pivniţă (Penicillium galucum) Mucegaiul de pivniţă apare în spaţiile închise prost ventilate şi umede, îndeosebi pe pereţii subsolurilor, dar şi în locuinţe, imprimând spaţiului, un miros specific, greu, de mucegai. De asemenea, Penicillium galucum poate invada şi substraturile alimentare. Fungul este toxic şi alergen. • Mucegaiul nobil alb (Penicillium candidum) Mucegaiul nobil alb se cultivă şi se foloseşte în industria brânzeturilor pentru însămânţarea unor produse care posedă calităţi gustative superioare. • Alte mucegaiuri aparţinătoare familiei Trichocomaceae Pe lângă speciile descrise mai sus, există numeroase altele, asemănătoare, ca: Aspergillus fumigatus (fung saprofit, care sintetizează aflatoxine şi care poate provoca micoze, însă numai la pacienţii imunocompromişi), Aspergillus versicolor (produce sterigmatocistină - o toxină cancerigenă similară aflatoxinei), Penicillium camembertii şi Penicillium roquefort (mucegaiuri nobile folosite la fabricarea brânzeturilor), Penicillium digitatum (saprofit pe fructele citricelor), ş.a. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Mucegaiuri Aspergillus şi Penicillium
|
|||
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
POZIŢIA ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|