|
||
|
În pământ, negrilica prezintă o rădăcină în formă de ţăruş, din care se dezvoltă, deasupra solului, o tulpină simplă sau mai des ramificată, de 30-55 cm înălţime, pubescentă, dreaptă (vezi imaginea 1). Frunzele speciei, sunt alterne, de 2-3 ori sectate, foliolele fiind înguste, liniare, laciniate sau filiforme, lungi de 2-3 cm (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Florile la negrilică sunt solitare, formate din 5 tepale albe, albastre-verzui spre vârf, având numeroase stamine şi pistiluri (vezi imaginea 2). Fructele speciei Nigella sativa sunt polifolicule. Acestea sunt formate din mai multe folicule sudate, fiecare fruct având aspect de capsulă cu ciocuri lungi, ca rezultat al persistenţei stilelor gineceului. Seminţele care se formează în fructe, sunt mici (1,5-2 mm), triunghiulare, negre, zbârcite (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun) (vezi imaginea 3). |
||
|
Negrilica este înrudită de aproape şi asemănătoare ca aspect cu negruşca (Nigella arvensis), precum şi cu chica voinicului (Nigella damascena). |
||
|
Nigella sativa este o specie care creşte spontan în regiunile cu climat mai cald din Europa, Africa de Nord şi din sud-vestul Asiei. În România, această plantă se cultivă, ca specie ornamentală sau medicinală, însă doar în judeţele Brăila şi Constanţa (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Cu toate că negrilica este o plantă cu cerinţe ridicate faţă de temperatură şi de insolaţie, zona de cultură ale acestei plante poate fi extinsă. La noi, în culturi se poate introduce în toată Câmpia Română şi în Dobrogea, pe soluri afânate, rezultate bune obţinându-se cu soiul local "de Brăila", care se cultivă din 1975 (L. S. Muntean, 1996). În sud-estul ţării, negrilica poate apare ca specie subspontană, sălbăticită, scăpată din culturi, ca buruiană în semănături sau pe solurile afânate de pe colinele însorite (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
Uneori, negrilica apare cultivată prin grădini ca plantă ornamentală, dar mai des se cultivă pentru seminţele sale. Seminţele prezintă proprietăţi oficinale şi condimentare. |
||
|
Recoltarea seminţelor se face, în funcţie de suprafaţă, cu combina sau în două etape (secerarea manuală şi uscarea în snopi, urmată de treierare) (L. S. Muntean, 1996). Decapsularea manuală se face doar pentru producţii foarte mici. Materia primă recoltată, care poartă numele de NIGELLAE SEMEN, se supune uscării (dacă este cazul), în straturi subţiri, după o condiţionare corespunzătoare (separare de impurităţi). |
||
|
Seminţele de negrilică conţin: trigliceride, uleiuri volatile (1%), protide, amidon. Uleiul volatil este format din diferite terpene. S-a izolat în compoziţia acestuia un compus specific carbonilat denumit; nigelonă şi o chinonă (timochinona). |
||
|
Specia Nigella sativa este cunoscută şi folosită încă din antichitate ca plantă de leac. Egiptenii şi perşii şi mai apoi evreii şi arabii, utilizau seminţele de negrilică în tratarea unei serii largi de afecţiuni, ca: lepra, malaria, muşcăturile de şerpi veninoşi, boli pulmonare, parazitoze digestive, etc. Fitoterapia modernă, pe baza principiilor active izolate în seminţele speciei, se foloseşte de negrilică în tratarea mai multor afecţiuni, multe din ele intuite cu exactitate de către tămăduitorii antichităţii. • Principiile active din seminţele de negrilică şi proprietăţile sale Nigelona este substanţa care imprimă seminţelor de negrilică proprietăţi antihistaminice, diminuând spasmele bronhiale şi laringiene de natură autoimună specifice în special astmului. Materia primă, graţie nigelonei, dar şi a timochinonei, se mai utilizează ca: tonic aperitiv, emenagog, vermifug, carminativ, bronhodilatator, vasodilatator cerebral, antitumoral, antiplegic şi galactogog (stimulent al lactaţiei). NIGELLAE SEMEN combate viermii intestinali - în special limbricii şi teniile, meteorismul, anorexia, bronşita, alergia, astmul bronşic, migrena, colicile intestinale şi bolile eruptive ale pielii. Mai prezintă, de asemenea, efecte afrodiziace. În plus, seminţele de negrilică posedă proprietatea de a stimula apariţia fluxurilor menstruale întârziate, precum şi lactaţia la lăuze. Ca adjuvant, preparate pe bază de seminţe de negrilică, se administrează pacienţilor care au suferit paralizii. Mabrouk şi colaboratorii, în 2002, au demonstrat că prin administrarea seminţelor de negrilică cu miere, are loc o scădere importantă a nivelul nitrozaminelor, precum şi a oxizilor anorganici de azot din corpul omului, substanţe ce se comportă ca radicali liberi vehemenţi. Se reduce astfel, stresul oxidativ şi cacinogeneza (M. Ebadi). Negrilica se recomandă a fi administrată, ca adjuvant, în caz de cancer. Ca preventiv şi curativ, se obţin rezultate favorabile în toate formele neoplazice cu localizare abdominală (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke), în special în cazul tumorilor pancreasului (Wikipedia). În ascaridioză şi în teniază, se recomandă administrarea de făină de negrilică plămădită în zeamă de varză (3 linguriţe de făină, care se macerează peste noapte într-un litru de suc de varză). Se beau, după strecurare, treptat 5 pahare din acest extract, primele două, dimineaţa pe stomacul gol, la 3 ore distanţă între porţii. Doar la 30 de minute de la administrarea celui de-al doilea pahar, se poate mânca. Făina de negrilică, amestecată cu făina de susan (1 parte făină de negrilică, 3 părţi făină de susan), se administrează (câte o linguriţă de 2 ori pe zi) în cazul afecţiunilor cutanate eruptive. Pentru celelalte recomandări, făina de negrilică se ia cu apă sau mai bine amestecată cu miere (un vârf de cuţit, de 2 ori pe zi). • Atenţie! În doze de 90-270 de bucăţi pe zi (0,8-1,6 g), seminţele de negrilică se pot dovedi a fi relativ toxice (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun), A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke). • Contraindicaţii, precauţii Din cauza relativei toxicităţi, seminţe de negrilică nu se recomandă a fi administrate copiilor. Deoarece principiile din seminţe stimulează contracţiile uterului, negrilica este contraindicată în sarcină. Se cere precauţie în cazul persoanelor bătrâne sau slăbite. |
||
|
Industria alimentară se foloseşte de seminţele de negrilică pentru condimentarea brânzeturilor. Făina de negrilică, adăugată la făina de grâu, se foloseşte la fabricarea biscuiţilor şi în patiserie. Aceste seminţe se pot utiliza, în scopuri condimentare (de aromatizare) şi în condiţii casnice, însă este necesară prăjirea lor prealabilă, pentru a se distruge toxinele. De obicei se folosesc măcinate, împreună cu seminţele de mac sau cele de susan, ca adaos la pregătirea aluaturilor de prăjituri. Pentru evitarea oricăror neplăceri, se recomandă utilizarea în cantitate mică, în scopuri condimentare, a seminţelor de negrilică |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Negrilica sau negruşca de cultură (Nigella sativa)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|