|
||
|
Ca şi rudele sale cultivate; Nigela sativa şi Nigela damascena, specia Nigella arvensis aparţine familiei Ranunculaceae. |
||
|
Negruşca este o plantă cu tulpina ramificată, de 7-40 cm înălţime, cu frunze de 2-3 ori sectate, foliolele fiind foarte înguste şi liniare, laciniate sau filiforme (L. Popovici, C Moruzi, I Toma) (vezi imaginea 1). Florile plantei sunt solitare, cu învelişul floral alcătuit din 5 tepale mari şi albastre. Staminele multe la număr, împrejmuiesc pistilurile, care se evidenţiază din mijlocul florii, prin stilele lungi (vezi imaginea 2) . Fructele la negruşcă sunt polifolicule globuloase, formate din folicule sudate, având aspect de capsulă. Acestea poartă numeroase seminţe aromate, negricioase, zbârcite. |
||
|
Planta creşte ca buruiană în semănături şi arături, mai ales în cele cerealiere. Se mai dezvoltă pe terenuri afânate, nisipoase sau calcaroase, precum şi pe marginea drumurilor.
Negruşca se întâlneşte în zonele de câmpie şi la deal. |
||
|
Ca buruiană în culturi, negruşca poate produce pagube, însă, în acelaşi timp, prin faptul că este meliferă (asigură albinelor necesarul de nectar pentru prelucrarea mieri), iar seminţele au utilitate alimentară şi farmaceutică identică cu cele ale speciei cultivate - Nigela sativa, poate aduce şi beneficii. Ca plantă medicinală, negruşca are o tradiţie foarte îndelungată în fitoterapia populară românească. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Negruşca sau negrilica sălbatică (Nigella arvensis)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|