|
||
|
Nemţişorul de câmp din specia comună (Consolida regalis sin. Delphinum consolida), se caracterizează prin prezenţa unui organ subteran, sub forma unei rădăcini verticale pivotante (în formă de ţăruş) destul de firave, dar cu multe ramificaţii subţiri şi relativ lungi. Tulpina care se dezvoltă din rădăcină şi care se înalţă deasupra solului, este erectă, înaltă de 20-45 cm, rar şi fin pubescentă, bogat ramificată (vezi imaginea 1). Frunzele inferioare la nemţişori, sunt de 2-3 ori fidate, cele superioare fiind simplu fidate. Laciniile sunt liniare, lungi de 2,5-4 cm şi nu mai late de 2 mm (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Florile speciei, sunt zigomorfe, fin pubescente, pintenate posterior (pintenul este mai lung de 1 cm), formate din 5 tepale de culoare albastru-indigo, mai rar roz sau albe (vezi imaginea 2). Staminele sunt în număr de 8-10 iar pistilul este singular. Florile sunt adunate în inflorescenţe laxe, de tip racem (vezi imaginea 3). În interiorul florilor nemţişorului de câmp, spre pinten, se află 2 glande nectarifere, care atrag polenizatorii, în special albinele, care prin faptul că sunt nevoite să se bage adânc în floare, se umple de polen, asigurându-se, astfel, o polenizare încrucişată temeinică. Fructele, la nemţişorii de câmp, sunt folicule glabre care poartă seminţe trimuchiate, brune-închis, cu suprafaţa aspră (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
Consolida regalis este o plantă de lumină directă, sensibilă la umbrire. Ca o consecinţă a sistemului radicular delicat, specia se întâlneşte mai mult pe terenurile afânate sau nisipoase. Din aceste motive, nemţişorii de câmp apar cel mai des ca buruieni în semănăturile neerbicidate sau pe pârloagele pe care, cu un an în urmă, au existat culturi, în special de cartofi sau de grâu. Nemţişorul de câmp mai pot fi întâlnit pe marginea drumurilor, pe păşunile luminoase, pe nisipuri şi chiar în spaţiile verzi urbane cu mult soare. Planta lipseşte din zonele umbroase sau împădurite, precum şi de pe terenurile cu vegetaţie ierboasă înaltă şi deasă. Nu apare nici pe solurile bătătorite sau constant umede. Specia este comună în zonele de şes, de deal şi depresionare, din Ardeal (Banat, centrul şi estul Transilvaniei), întâlnindu-se cu ceva mai rar în Muntenia, Oltenia şi Moldova. În Dobrogea apare în mod excepţional. |
||
|
• Nemţişori de câmp orientali (Consolida orientalis) Alături de specia comună, având aceiaşi arie de răspândire, se întâlneşte şi Consolida orientalis. Acest nemţişor, diferă de specia de bază prin faptul că are tulpina neramificată şi florile de culoare violet, cu pintenul mai scurt de 1 cm (vezi imaginea 5). • Nemţişori fisuraţi (Delphinium fissum) Nemţişorii fisuraţi sunt apariţii rare, încântătoare pentru cei care îndrăgesc natura. Specia prezintă o tulpină dreaptă, neramificată, înaltă de 50-150 cm. Florile, care apar vara, sunt albastre. Planta creşte izolat în pădurile de stejar sau de gorun (cvercete), fiind ocrotită de lege şi declarată a fi monument al naturii (vezi imaginea 6). • Nemţişori de munte (Delphinium intermedium) Această plantă apare izolat în zona montană. Frunzele plantei sunt palmat sectate, cu segmentele late. În comparaţie cu specia comună (Delphinium cosolida), florile acestei plante sunt albastre-azurii cu pintenul mai gros, ele fiind grupate în raceme mai adunate (vezi imaginea 7). • Nemţişorul Trascăului (Delphinium simonkaianum) Nemţişorul Trascăului este o plantă rară, endemică, ocrotită, întâlnită în Munţii Apuseni, în special în judeţul Alba (în jurul Cheilor Râmeţilor, în Rezervaţia Cheile Tecşeştilor, la Piatra Cetii, în Rezervaţia Scăriţa-Belişoara, pe Valea Feneşului, în jurul Văii Gălzii, la Runc), precum şi în unele zone din Carpaţii Orientali (Dealul Copăcel - jud. Mureş, Tulgheş - jud. Harghita) şi Meridionali (Munţii Căpăţâni - jud. Vâlcea, Valea Dâmbovicioarei - jud. Argeş). Specia prezintă flori albastre, grupate în raceme terminale (vezi imaginea 8). • Nemţişor (Delphinium elatum) Specia Consolida (Delphinium) elatum apare mai rar în flora spontană a ţării noastre, fiind mai des întâlnită prin grădini, cultivată ca specie ornamentală. Planta este pubescentă, având frunze mari, palmat sectate. Florile sunt pintenate de culoare, albastră sau violet (vezi imaginea 9). • Nemţişori ornamentali (Consolida regalis, C. orientalis, C. elatum) Din speciile sălbatice de nemţişori, dintre care în flora spontană de la noi creşte Consolida regalis , C. orientalis şi C. elatum, omul a creat diverse forme şi varietăţi horticole. Culorile florilor lor sunt foarte variate (albastre, violet, roz, albe) (vezi imaginea 10). Consolida elatum, faţă de Consolida regalis şi Consolida orientalis, suportă mult mai bine umbrirea, pretându-se a fi cultivată în locurile cu mai puţină lumină solară. De asemenea, cultivată prin grădini, apare şi floarea domnească (prezentată mai jos). • Florea domnească (Delphinium cultorum) Acest nemţişor cultivat, are frunzele palmat sectate, florile pintenate având un caliciu persistent şi o corolă, de obicei dublă, de culoare albastru-indigo. Florile sunt adunate în raceme terminale lungi şi dense. Există şi varietăţi cu flori albe, albastre-azurii sau liliachii (vezi imaginea 11). Suportă semiumbrirea. |
||
|
Speciile spontane de nemţişori de câmp (Consolida regalis, Consolida orientalis) sunt plante melifere, tinctoriale (colorante), insecticide şi oficinale. Dacă în agricultura clasică, cele două specii sunt considerate a fi buruieni păgubitoare, în conceptul de "agricultura ecologică", ele pot aduce beneficii, deoarece reprezintă o materie primă din care se pot obţine insecticide şi, probabil, fungicide naturale. Partea aeriană a nemţişorilor posedă principii insecticide iar seminţele sunt paraziticide cu spectru larg, însă nu s-au efectuat studii serioase în scopul valorificării acestor plante, din acest punct de vedere, în agricultură, în medicina veterinară sau chiar în medicina umană. Speciile Delphinium fissum, D. intermedium şi D. simonkaianum, prezintă o mare valoare ecologică, iar cele ameliorate de către om, sunt folosite în scop decorativ. |
||
|
În speciile oficinale (Consolida regalis, C. orientalis) s-au identificat mai mulţi glicozizi şi alcaloizi, unii dintre ei toxici, precum şi acid aconitic. Dintre glicozide, se remarcă delfinina şi pigmenţii (antocianii albaştii şi chemeferolii galbeni). Prin hidroliză, delfinina îşi eliberează agliconul; delfinidina, acesta exercitând efecte asupra organismului uman. Delfinina se pune uşor în evidenţă prin reacţii de culoare la viraje ale pH-ului. Astfel, glicozidul devine albastru în mediu bazic, respectiv roşu în mediu acid. În mici cantităţi, în nemţişori, se găsesc alcaloizi de tip aconitic (decozina, licoctonina, delzalina, delfeşatina, etc.), care imprimă, în cea mai mare măsură, toxicitate materialului vegetal (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
În părţile subterane precum şi în cele verzi ale acestor plante, se acumulează alcaloizi toxici în cantităţi mari. Florile, fiind mai bogate în glicozide, însă cu un conţinut redus de alcaloizi, prezintă o toxicitate mult mai scăzută. Intoxicaţia se manifestă asemănător cu aceea provocată de omag, exteriorizându-se prin: greaţă, vomă, salivaţie, furnicături în tot corpul, amorţeală, scăderea temperaturii corpului, aritmie, senzaţie de sufocare. Dacă nu se intervine la timp sau dacă doza este prea mare, se instalează paralizia motorie şi poate interveni decesul prin stop respirator. |
||
|
• Recoltarea şi condiţionarea materiei prime Fitoterapia admite, pentru uzul intern, doar recoltarea florilor speciilor Consolida regalis şi Consolida orientalis, peţiolul acestora putând avea o lungime maximă de 1 cm. Materia primă poartă denumirea de FLORES (FLOS) CALCATRIPPAE. Florile se colectează prin strunjire directă pe teren sau indirectă, de pe partea aeriană, după ce a fost colectată şi uscată în buchete (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Recoltarea florilor se realizează în iulie-august, doar de pe terenurile nepoluate şi neerbicidate, pe vreme uscată şi însorită. Uscarea florilor se face la loc întunecos, curat, aerat, într-un start, sau în buchete legate şi atârnate, dacă s-a recoltat herba. Din materialul proaspăt se poate prepara tinctura. Florile colectate, trebuiesc atent condiţionate, eliminându-se resturile de frunze, tulpini şi pedunculi. Materialul uscat se păstrează în pungi de hârtie etichetate, maximum un an. • Proprietăţi, recomandări Florile de nemţişori de câmp, prezintă efecte: - hipotensive (antihipertensive), - bradicardizante (acţiune prin care are loc o micşorare a frecvenţei ritmului cardiac), - vasodilatatore, - bronhodilatatoare, - antiastmatice, - diuretice cu eliminare de acid uric, - estrogenice - hipocorticoidice, - cicatrizante (extern). Datorită acestor proprietăţi, extractele pe bază de flori de nemţişori de câmp, se recomandă în următoarele dereglaje şi afecţiuni: - unele tulburări ale aparatului circulator (hipertensiune, tahicardie, boli cardio-renale cu hipertensiune, afecţiuni cardio-respiratorii, creşteri bruşte ale ritmului cardiac la hipertensivi), - probleme respiratorii (respiraţie dificilă din cauza astmului, al tabagismului îndelungat sau al unor dereglaje pulmonare cu rezonanţă cardiacă), - dereglaje în metabolismul nucleotidelor (gută, litiază urică - ca adjuvant), - anumite tulburări endocrine (hipercorticism, sindrom suprarenogenital, hiperfoliculinemie, anovarie, cancer suprarenal cu hipercorticism - ca adjuvant), - stări psihologice deteriorate (melancolie, tristeţe) - răni, acnee, înţepături de ploşniţe sau de purici (extern). • Contraindicaţii, reacţii adverse Preparatele pe bază de flori de nemţişori, nu se vor administra copiilor, femeilor însărcinate sau lăuzelor. Alcaloizii şi glicozizi din Flores Calcatrippae, interacţioneză cu substanţele introduse în organism odată cu medicaţia antibiotică, contraceptivă şi cortizonică, tratamentele simultane fiind contraindicate. De asemenea, se va evita administrarea preparatelor pe bază de nemţişori, împreună cu formule care au la bază principii extrase din alte specii care aparţin familiei Ranunculaceae (piciorul cocoşului, ruscuţă, cocoşei, spânz, curpen, etc.) sau Paeoniaceae (bujori). Nu se recomandă ca nemţişorii să se administrate în caz de: neurastenie, bradicardie, hipotensiune, hipocorticism, boli psihice cu hipoexcitabilitate. La o dozare corectă, nu s-au semnalat reacţii adverse, însă depăşirea acestora sau a perioadelor de cură, pot conduce la intoxicaţii. • Preparare, administrare Infuzia de nemţişori se prepară, dintr-o linguriţă de flori uscate la 500 ml de apă. Ceaiul rezultat se administrează fracţionat, în porţii de 100-150 ml, pe parcursul unei zile. Tinctura se obţine numai din florile proaspete (10% la 100 ml alcool de 60% din cereale), Se administrează, câte o linguriţă, dizolvată în cei rece de coada şoricelului (1 parte) şi păducel (1 parte), de 2 ori pe zi. Extern, se aplică cu ajutorul unui tampon steril, infuzii mai concentrate sau se apelează la tinctură. Tratamentele interne cu flori de nemţişor vor dura 2-3 săptămâni, urmând o pauză de o lună, după care se pot relua. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Nemţişorii de câmp (Consolida regalis sin. Delphinium consolida) şi speciile înrudite
|
|||
|
MEDIA
|
|
ESENŢIAL
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|