ORZ (HORDEUM VULGARE)

  Orzul este o plantă ierboasă anuală, care apare doar în culturi agricole.

Sistematică

  Specia Hordeum vulgare aparţine familiei Gramineae (Poaceae). Genul Hordeum, cuprinde mai multe specii, dintre care la noi, în flora spontană, apare mai frecvent Hordeum murinium (orzul şoarecilor). Singura specie cultivată a genului Hordeum care apare în Europa este Hordeum vulgare.
  Orzul cultivat prezintă patru convarietăţi principale, precum şi forme intermediare între acestea. La noi, apar în culturi 2 convarietăţi:
 -  Hordeum vulgare convar. distichon (cu cu spiculeţele centrale fertile şi hermafrodite şi cu cele laterale sterile şi incomplete),
 - Hordeum vulgare convar. hexastichon (cu câte trei spiculeţe fertile la un călcâi al rahisului) [Bîtleanu].
  Fiecare convarietate prezintă varietăţi cu spic lax, respectiv dens, în cadrul cărora există numeroase soiuri.
  În România, există în cultură soiuri de orz de toamnă cu 6 rânduri (hexastichon) şi soiuri de orz  de toamnă şi de primăvară, cu 2 rânduri (distichon), care sunt cunoscute şi sub denumirea de orzoaică (L. Muntean).

Descriere

  Orzul este o plantă cu un sistem radicular fasciculat, mai redus decât la alte cereale, având în schimb o capacitate mai bună de înfrăţire.
  Tulpina orzului este un culm (pai), cu 5-7 internodii, care atinge o înălţime de 50 - 110 cm. La fiecare nod apare câte o frunză (dispoziţia frunzelor este alternă) cu limbul lung (20-35 cm) şi îngust (1 cm). Urechiuşele sunt bine dezvoltate, în schimb, ligula este redusă (vezi imaginea 1).
  La orz, florile sunt hermafrodite şi autogame - pe tipul 3 sau sterile. Fiecare floare formează câte un spiculeţ. Aceste spiculeţe uniflore apar câte 3 la fiecare călcâi al rahisului, formând inflorescenţa, care este un spic simplu (vezi imaginea 2).
  La orzul cu 6 rânduri toate cele 3 spiculeţe de la călcâiul rahisului sunt fertile, în timp ce la orzul cu 2 rânduri (orzoaica) spiculeţul central este fertil, iar cele 2 spiculeţe laterale sunt sterile (L. Muntean).
  Fructul orzului este o cariopsă îmbrăcată în palee (vezi imaginea 3).

Înflorire

  Înflorirea la orz are loc în timpul înspicării, de la mijlocul spicului spre extremităţi. Înflorirea completă a unei inflorescenţe (spic) durează 3-6 zile (L. Muntean). Perioada de înflorire corespunde calendaristic celei de a doua jumătăţi a lunii aprilie sau primei decade a lunii mai (vezi imaginea 4).

Ecologie

  Orzul şi orzoaica sunt plante care apar doar cultivate (vezi imaginea 5). Semănatul speciei se face toamna - în cazul soiurilor de orz cu 6 rânduri sau al celor cu 2 rânduri (orzoaică) de toamnă sau primăvara - la orzoaica de primăvară.  Formele de toamnă trebuie obligatoriu să treacă printr-o perioadă de temperaturi scăzute (vernalizare).
  Soiurile de orz cu 6 rânduri sunt mai rezistente la temperaturile ridicate decât celelalte cereale păioase cultivate la noi (grâu, secară, ovăz), dar mai sensibile la geruri şi îngheţ. Faţă de celelalte cereale păioase, orzul hexastichon emite pretenţii mai reduse la umiditate, deşi are un sistem radicular mai slab dezvoltat.  Acest lucru se datorează unui coeficient de transpiraţie redus. Orzoaica de toamnă, reuşeşte mai bine în zonele mai umede, iar orzoaica de primăvară, preferă regiunile umede şi reci.
  Orzul emite mai multe pretenţii faţă de sol în comparaţie cu grâul. Recolte bune se obţin pe solurile cu textură mijlocie, permeabile, cu pH de 6,5-7,5 şi fertile (L. Muntean).
  Dintre toate cerealele cultivate pentru boabe în climatul temperat, orzul prezintă cea mai scurtă perioadă de vegetaţie. Coacerea boabelor de orz este rapidă , recoltarea acestora nesuferind întârziere (supracoacerea conduce la pierderi însemnate de recoltă) (vezi imaginea 6).

Cultura orzului
Importanţă

  Orzul este printre primele plante luate în cultură, vechimea ei, ca plantă agricolă, fiind de 12.000 de ani. Deoarece, prin varietăţile sale, se poate cultiva în condiţii climatice extreme, orzul a asigurat şi asigură hrana locuitorilor unor regiuni unde puţine culturi reuşesc (Tibet, Siberia, Algeria, Maroc, etc.).

  • Importanţă alimentară

  În alimentaţia omului, orzul, deşi  prezintă slabe capacităţi panificabile - prin conţinutul foarte mic de gluten, rămâne o cereală importantă şi sănătoasă. Boabele măcinate de orz intră în compoziţia aluaturilor din care se fabrică pâinea multicerealieră, iar boabele întregi sau măcinate se folosesc sub formă de crupe (griş, arpacaş, pufarine). Crupele de orz, sub diferite forme, se utilizează la prepararea sosurilor, supelor, alimentelor pentru sugari, dulciurilor, etc.. De asemenea, din boabele de orz se poate pregăti un înlocuitor de cafea (surogat).
  Sub formă malţificată, orzul, în special cel cu două rânduri (orzoaica), reprezintă una dintre materiile prime esenţiale pentru fabricarea berii şi pentru obţinerea extractului de malţ (mai multe despre orz ca cereală alimentară).

  • Importanţă dietetică şi fitoterapetică

  Orzul, îndeosebi sub formă de mlădiţe (orz verde) sau ca boabe cerealiere încolţite (vezi imaginea 7), prezintă proprietăţi oficinale şi dietetice asupra organismului uman. Din acest motiv, orzul este şi o plantă medicinală (vezi orzul ca plantă medicinală).

  • Importanţă furajeră

  Grăunţele de orz reprezintă un furaj concentrat valoros pentru animale (păsări, vaci, porci, cai). În furajare, se mai folosesc tărâţele şi paiele. Înainte de coacere, sub formă de masă verde, fân, siloz sau borceag, orzul reprezintă de asemenea un bun furaj (L. Muntean).

Compoziţie

  Conţinutul global al boabelor uscate de orz este redat în tabelul de mai jos.

Compus
(%)
Observaţii
  Apă
  12 - 14
  Substanţe extractive neazotate
  total
  65-68
  amidon
  55 - 62
  - conţinutul de amidon este mai mare la orzoaică
  altele
  6 - 10
  Protide
  10 - 13
  - orzul conţine mai multe proteine decât orzoaica
  1 - 2
  - cantitatea de lipide este mai mare la soiurile de toamnă
  Celuloză
  3 - 5
  Cenuşă
  2 - 3

  Deşi cariopsele de orz reprezintă o sursă alimentară de proteine semicomplete, totuşi ele sunt mai bogate în aminoacizii, lizină şi triptofan decât porumbul şi grâul. Din rândul substanţelor proteice, din categoria prolaminelor şi glutelinelor, specifice orzului sunt hordeina - prolamină şi hordenina - glutelină. În cantităţi mici, boabele de orz conţin şi gluten (gliadină + glutenină).

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Orz (Hordeum vulgare)
  POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR

  MEDIA

  TEME ASEMĂNĂTOARE

  ESENŢIAL

  LEGĂTURI EXTERNE

  CUVINTE CHEIE