|
||
|
Popâlnicul iepuresc, numit şi popâlnic, trei răi sau crucea voinicului (Hepatica nobilis sin. Anemone hepatica), împreună cu ruda sa mai rară crucea voinicului sau trei crai (Hepatica transsilvanica), sunt plante care înfloresc primăvara devreme, înveselind pădurile în care apar. |
||
|
||
|
||
|
||
|
Fructul este o achenă.
Din specia sălbatică de popâlnic, omul a creat numerose varietăţi horticole, cu florile divers colorate. |
||
|
||
|
||
|
• Popâlnicul Popâlnicul iepuresc sălbatic creşte în pădurile de foioase sau pe lângă acestea, de la câmpie, la munte, întâlnindu-se cu o frecvenţă mai mare în zona colinară şi submontană. Mai rar apare şi în molidişuri. De obicei specia îşi arată florile înainte de înfrunzirea cvercetelor sau a făgetelor, iţindu-se printre frunzele veştede de pe sol. Hepatica nobilis preferă solurile mediu sau uşor acide, semiumbrite, jilave. Varietăţile ornamentale de popâlnic, se cultivă prin grădini. • Crucea voinicului Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) se întâlneşte numai în Carpaţii României (L. Popovici , C. Moruzi, I. Toma), în zone umbroase, în păduri şi tufărişuri. Deoarece este endemică şi relativ rară, specia este ocrotită de lege. Crucea voinicului prezintă o valoare ecologică şi estetică deosebită, fiind, prin frumuseţea ei, o adevărată încântare pentru amatorii de drumeţii montane, atunci când aceştia o întâlnesc în calea lor. Specia Hepatica transsilvanica se cultivă ca specie ornamentală, în spaţii deschise, arborescente, în zonele de deal şi de munte. |
||
|
Ambele specii de Hepatica au fost luate în cultură, apărând astăzi ca specii ornamentale de exterior, mai ales în masivele arborescente din spaţiile verzi din regiunea de câmpie şi de deal (Hepatica nobilis) sau de deal şi de munte (Hepatica transsilvanica). Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) reprezintă o specie deosebit de valoroasă din punct de vedere ecologic, fiind pusă sub protecţia legii. |
||
|
În frunze s-au identificat substanţe ca: anemonol, hepatrilobin (glicozid), taninuri, săruri minerale. Rădăcinile şi rizomul conţin saponine (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
În scopuri medicinale, din flora spontană, se recoltează doar părţile aeriene ale speciei Hepatica nobilis. Este interzisă colectarea, în orice scop, a speciei Hepatica transsilvanica, care este o plantă ocrotită de lege. Popâlnicul iepuresc, ca plantă medicinală, are o utilizare fitoterapeutică limitată. În scopuri oficinale, de la popâlnic se foloseşte mai mult partea aeriană (HERABA HEPATICAE NOBILIS) sub formă de infuzie concentrată (2-3 linguri la 200 ml. de apă) pentru gargarisme (inflamaţii ale mucoasei bucale, dureri în gât) [ceaiul nu se înghite]. Medicina populară utiliza partea aeriană a plantei, intern, în tratamentul bronşitei cronice, a hematuriei şi a bolilor hepatice, mai ales a hepatitei (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Deoarece conţine substanţe iritante, emetice şi uşor toxice, astăzi nu se mai recomandă utilizarea internă a preparatelor pe bază de popâlnic, decât în cantităţi mici, în mixturi (amestecuri) şi numai sub formă uscată (planta proaspătă este mai revulsivă şi într-o oarecare măsură toxică). Popâlnicul se poate administra în diferite combinaţii, cu alte plante medicinale, ca hepatoprotector şi ca antiseptic pulmonar. |
||
|
Administrată ocazional în doze doze mici (1-2 g), sub formă de ceai, planta nu este toxică dar irită uşor tubul digestiv, mai ales în stare proaspătă. În cantitate mai mare sau dacă se administrează mai mult timp, popâlnicul devine emetic şi toxic. Intoxicaţia cu popâlnic se manifestă prin vomă, hemoragii digestive, cefalee, colici, aritmii cardiace, perturbări respiratorii. Popâlnicul iepuresc nu se recomandă să se administreze în caz de gastrită, ulcer gastric sau duodenal, colecistopatii acute, constipaţii rebele. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis) şi crucea voinicului (Hepatica transsilvanica)
|
|||
|
|
|
|
|
MEDIA
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|