|
||
|
||
|
||
|
Partea aeriană, înaltă de 15-30 cm, este alcătuită dintr-o tulpină prevăzută cu frunze încă de la colet. Frunzele la sălăţică sunt peţiolate, poligonal cordate, cărnoase, întregi (nedivizate), lucitoare, cu marginile rotunjite, complet lipsite de perişori. Adesea limbul apare asimetric. Frunzele bazale sunt mai mari şi lung peţiolate iar cele din etajele mai înalte sunt sensibil mai mici şi cu codiţa scurtă.
Faţă de cele mai multe specii ale genului Ranunculus cu flori galbene, numite popular piciorul cocoşului, grâuşorul se deosebeşte cel mai mult prin frunzele sale întregi (la celelalte specii frunzele sunt palmat-sectate). Marginea limbului apare serată sau dinţată. La subţioara frunzelor de untişor se află mici bulbi (tuberule, bulbile) ovoizi, prin care planta se înmulţeşte vegetativ (L. Popovici , C. Moruzi, I. Toma). Aceste bulbile au forma bobului de grâu, de unde derivă una din denumirile populare ale plantei (grâuşor) [I. Iancu]. Floarea la sălăţică este solitară, galbenă, actinomorfă, având periantul alcătuit din 3 sepale alb-gălbuie sau verzi-gălbui şi din 8-12 petale eliptice şi lucitoare. Staminele sunt numeroase, aşezate spiralat. Fructele speciei sunt nucule cu cioc scurt (C. Pârvu). Nuculele sunt numeroase şi unite la bază (polinucule). |
||
|
||
|
||
|
Untişorul este o specie răspândită în Europa şi în Asia Centrală (C. Pârvu). Ciclul de viaţă (perioada de vegetaţie) la Ranunculus ficaria ţine puţin, încheindu-se în epoca de înfrunzire a speciilor lemnoase (I. Iancu). |
||
|
||
|
Sălăţica se întâlneşte şi în afara arealelor naturale, fiind pretabilă culturii în scopuri ornamentale, în grupuri, în masivele arborescente.
|
||
|
Întreaga plantă de sălăţică este toxică, cu excepţia frunzelor înainte de înflorire. Toxicitatea se manifestă prin spasme ale musculaturii faciale şi colici abdominali, iar în cazuri grave prin pareze şi paralizii. |
||
|
Frunzele crude de sălăţică, după cum le spune şi numele, se utilizează în alimentaţie, însă cu precauţie şi numai înaintea înfloritului. De asemenea ele posedă proprietăţi oficinale. |
||
|
|
||
|
Administrarea organelor plantei (rădăcini, tulpini, frunze - în timpul şi după înflorire, flori, seminţe) este contraindicată din cauza toxicităţii. Aceste elemente însă, spot sta la baza preparării unor produse fitoterapeutice cu aplicaţie externă. Aşadar este important momentul recoltării frunzelor (HERBA CHELIDONII MINORIS) sau a plantei întregi (HERBA CHELIDONII MINORIS). Toate părţile vegetale colectate de la sălăţică trebuiesc separate de impurităţi şi înainte de folosire se spală bine într-un jet de apă rece (mai multe despre untisor in alimentatie, dietetica si fitoterapie). |
||
|
|
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Sălăţica, untişorul sau grâuşorul (Ranunculus ficaria)
|
|||
|
MEDIA
|
|
|
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|