SALCÂM (ROBINIA PSEUDACACIA)

  Salcâmul este un arbore foios şi spinos, de provenienţă americană, care se întâlneşte azi frecvent în zonele de şes şi de deal din România.

Sistematică

  Specia Robinia pseudacacia aparţine familiei Fabaceae (Leguminosae).

Descriere

  Salcâmul este o plantă lemnoasă, care poate ajunge până la o înălţime de 35 m, talia obişnuită fiind de 10 - 25 m. Înrădăcinarea fiind puternică, dezvoltată atât pe verticală cât şi pe orizontal, arborele este deosebit de bine ancorat în sol.
  Tulpina la salcâm este dreaptă, coroana rară, luminoasă, largă, începând să se dezvolte destul de sus pe trunchi. La exemplarele bătrâne, diametrul tulpinii atinge 1 m (vezi imaginea 1).
Salcâmul (Robinia pseudacacia)
  Scoarţa salcâmului este la început netedă, însă de timpului formează un ritdom gros, cu crăpături longitudinale, care se adâncesc din ce în ce mai mut, odată cu trecerea anilor. Frunzele salcâmului sunt compuse, penate, lungi (cca. 25 cm.), cu un număr impar  (7 - 19) de foliole (frunze imparipenat compuse) eliptice, cu marginea întreagă, rar mai lungi de 5 cm (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun) [vezi imaginea 2].
Scoarţa adânc brăzdată şi frunzele imperipenat compuse la salcâm
  Stipelele frunzelor de salcâm  sunt transformate în spini. Ghimpii apar câte doi în dreptul frunzelor.
  Florile la salcâm sunt parfumate,  zigomorgfe, cu corolă albă şi cu  caliciul campanulat cu 5 zimţi scurţi. Ele sunt adunate câte 25 - 50 în raceme (vezi inflorescenţe) de peste 15 cm lungime, care atârnă ca nişte ciorchini. Fructul este o păstaie brună, relativ lungă (7-10 cm), subţire (1 - 2 cm) şi aplatizată, care poartă 4 - 10 seminţe reniforme, care asigură diseminarea speciei (vezi imaginea 3).
Foliolele, inflorescenţa şi păstăile salcâmului
  Durata de viaţă a salcâmului este de 80-120 de ani.

Înflorire

  Salcâmul înfloreşte în mai - iunie, după înfrunzire.

Ecologie

  Specia Robinia pseudacacia provine din America de Nord, ajungând  în Europa (Franţa) în 1601 (C. Pârvu). În România salcâmul apare ca arbore exotic, în secolul al  XVIII.-lea. La noi în ţară, salcâmul a fost introdus în  cultură,  ca specie ornamentală în 1750, iar în culturi forestiere în 1852. Din 1852 până în 1872, cu salcâm, deja au fost plantate 25.000 de ha, pe nisipurile din Oltenia, în jurul Băileştilor, judeţul Dolj. După 1883, plantaţiile de salcâm au cuprins toată ţara (I. Iancu).
  Astăzi salcâmul reprezintă o specie comună, întâlnindu-se frecvent în zona de câmpie şi la deal, unde creşte cultivată sau sălbăticită.
  Se întâlneşte cel mai frecvent în: toată Muntenia, în Oltenie, în sudul Moldovei, în Banat şi în Crişana (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).
  Salcâmul suportă greu condiţiile meteorologice vitrege (geruri, îngheţuri târzii, vânturi puternice, secetă îndelungată, poleiul), dar reuşeşte să  treacă, de cele mai multe ori, cu bine prin ele, deoarece  prezintă o extraordinară capacitate de regenerare (lăstăreşte şi drajonează repede şi viguros). Fiind o plantă iubitoare de căldură, găseşte cele mai bune condiţii de dezvoltare la câmpie, unde vara temperatura este ridicată.
  Arborele preferă solurile uşoare, crescând bine chiar şi pe nisipurile nefixate. În schimb, salcâmul nu suportă inundaţiile, apa stagnantă, solurile grele sau alte soluri reci şi umede. Nu se dezvoltă bine nici pe solurile prea calcaroase.

Salcâmetele

  Arboretele pure sau predominate formate din specia Robinia pseudacacia se numesc salcâmete (vezi imaginea 4). Plantaţiile de salcâmi prezintă un rol ecologic deosebit de important, atât prin faptul că fixează solurile degradate sau nisipoase, cât şi ca o consecinţă a faptului că formează cordoane de protecţie în zonele în care obstacolele naturale lipsesc (mai multe despre salcâmete).
Pădure de salcâm

Utilizările şi importanţa salcâmului

  Probabil că nu există nici altă specie lemnoasă din arealul temperat, care să aducă atâtea beneficii omului ca salcâmul. Acest copac spinos, aproape anonim în privinţa meritelor deosebite, poate stopa deşertificarea, are puterea de a înlătura pericolul  alunecărilor de teren, oferă combustibil, materiale de construcţii şi hrană, furnizează medicamente naturale, dăruieşte albinelor necesarul de nectar pentru prepararea mierii, stă la baza unor produse cosmetice, încântă sufletul prin port, este adăpost pentru păsări şi animale ierbivore domestice sau sălbatice, ferindu-le de prădători.
  Salcâmul  a fost şi este utilizat pentru fixarea solurilor nisipoase şi al celor erodate. Dacă în România de mâine nu va exista "Deşertul Olteniei", acest lucru se va datora salcâmului şi a înţelepciunii celor care vor fi înfiinţat destule salcâmete.
 Ca plantă meliferă, specia este apreciată de către crescătorii de albine, mierea de salcâm având o calitate superioară, dar şi proprietăţi curative, fiind recomandată, de către apiterapie, în unele afecţiuni. Ponderea economică apicolă este foarte mare (1.00kg/ha).
  Arborele s-a cultivat şi se cultivă în scopuri ornamentale, aspectul său, îndeosebi în timpul înfloritului fiind deosebit.
  Lemnul de salcâm este greu, foarte durabil, rezistent în apă, fiind utilizat adesea în mediul extern (construcţii, stâlpi, araci de vie, pari, cozi de unelte, etc.) sau drept combustibil (crapă uşor şi arde bine). Fiind o esenţă  dură, dar  uşor de strunjit şi de lustruit, lemnul de salcâm se mai foloseşte pentru fabricarea parchetului şi a articolelor sportive.
  Florile de salcâm, numite Flos (flores) Acaciae, se întrebuinţează în fitoterapie, în alimentaţie (vezi salcamul în alimentaţie) şi în industria cosmetică. Salcâmetele în timpul înfloritului reprezintă factori de cură în silvoterapie. Pentru valorificarea fitoterapeutică, florile de salcâm se recoltează la începutul sau mijlocul înfloritului, culegându-se floare cu floare din inflorescenţă. Materialul recoltat şi purificat (se elimină corpurile străine, florile atacate sau veştejite, etc.) se uscă în spaţii întunecoase şi bine aerisite, într-un singur strat, după care se ambalează, de preferinţă în săculeţi textili.
  În zootehnie şi în medicina veterinară se pot utiliza cu succes frunzele de salcâm uscate şi mărunţite, care adăugate hranei păsărilor, stimulează ouatul pe timp de iarnă (C. Pârvu).


  Despre salcâm, prof. I. Simionescu, membru al Academiei Române, scria în 1932 în "Flora României": " Fără exagerare poate fi asemănat, ca folosinţă, cu unii palmieri din insulele Oceanului Pacific, fără care populaţia de acolo nu poate trăi, dând umbră, materialde constructie si hrană. Asa e si salcâmul la noi. Suferă căldura, seceta, dar nu se lasă biruit nici de frigul iernii. Pentru locurile uscate, pentru râpi salcâmul e scăparea. Dunele de la Hanul-Conachi (Tecuci) ca şi cele de la Calafat, prin salcâm sunt ţintuite locului. Unde e un deal rupt de nisip de nu se mai prinde alt arbore, repede este acoperit de salcâm. Dintr'un salcâm se naşte o tufă, fixând terenul mobil cu rădăcinele adânci resfirate după umezeală. De-i merge bine creşte destul de iute, se ramifică şi ţine umbră, căci are frunze mari, compuse, dese. Primăvara îi tai mlădiţele din anul trecut folosite ca haragi; dă altele până în toamnă, îngroşându-şi în schimb trunchiul. Drept perdea de apărare împotriva vântului e minunat. In lungul drumurilor de fier se pune des gard de apărare contra zăpezii viscolite. E folositor prin lemnu-i tare de se face şi butuci la roţi. E folositor şi prin florile-i mirositoare şi cu mult nectar, dând hrană din belşug pentru albine. Florile albe, după felul celor de fasole, spânzură pe un ciorchi nlung, îmbălsămând aerul pe la Duminica-Mare".

Compoziţia  salcâmului

  Seminţele conţin fitotoxine, fiind otrăvitoare.
   În scoarţă şi în lemn s-au identificat toxalbumine şi alte substanţe toxice.
   Florile conţin: ulei volatil, glicozizi (robinină, acaciină - glicozid de natură flavonică, alte flavone şi flavonoizi), acizi organici (cafeic, clorogenic), săruri minerale.
  Doar florile şi uneori frunzele de salcâm se mai utizează azi în fitoterapie. Ele sunt lipsite de toxicitate.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Salcâm (Robinia pseudacacia)
  POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR

  MEDIA

  ESENŢIAL

  CUVINTE CHEIE

  TEME ASEMĂNĂTOARE

  BLOG