|
||
|
Deşi este o specie lemnoasă de talie mică (3 -4 m înălţime), sângerul se remarcă prin capacitatea deosebită de regenerare a organelor aeriene (drajonează şi lăstăreşte viguros. Scoarţa speciei este mărunt solzoasă, iar lujerii sunt subţiri, purpurii, lucitori (I. Iancu). Frunzele sunt opuse, simple, întregi, peţiolate, eliptice, scurt acuminate la vârf, cu nervuri longitudinale, paralele şi arcuite. Ambele feţe ale frunzelor sunt pubescente. Coloraţia lor este verde, din primăvară până spre mijlocul toamnei, mai palidă pe dos decât pe faţă. Toamna frunzele se înroşesc puternic. Florile sunt mici, actinomorfe, alb-verzui, adunate în inflorescenţe terminale de tip dicaziu (cimă bipară). Fructele, care apar în septembrie, sunt drupe globuloase, care sunt de culoare roşie, apoi vişinie, iar la deplina maturitate - negre-albăstrui, cu puncte albe la vârf. Organele vegetative ale acestei specii, pot fi observate în imaginea 1. |
||
|
Sângerul prezintă o mare amplitudine ecologică, fiind o plantă nepretenţioasă şi foarte rezistentă. Apare frecvent în pădurile de la câmpie şi de la deal şi sporadic în cele de la munte. Specia mai poate fi întâlnită în tufărişuri, lunci şi zăvoaie. Planta tolerează bine aproape toate tipurile de sol, de la mediu acide la mediu bazice. Suportă, gerul, inundaţiile, seceta, poluarea (I. Iancu). Sângerul prezintă şi importanţă decorativă, atât pentru grădini şi parcuri, cât şi pentru spaţiile verzi urbane, deoarece, pe lângă alura ornamentală, specia mai prezintă o bună rezistenţă la gaze şi fum. Se dezvoltă şi pe solurile sărace sau poluate şi se pretează pentru garduri vii. În spaţiile verzi de la noi se mai plantează şi specia de import, numită sânger american (Cornus stolonifera) [vezi imaginea 3]. |
||
|
Toate părţile plantei sunt libere de orice compus toxic. Supoziţiile cu privire la existenţa unor toxine în fructele sau în alte organe ale sângerului, au fost infirmate de către toate cercetările şi studiile efectuate. Frunzele, provocă la contact în cazul persoanelor sensibile, iritaţii ale pielii. Consumate în cantităţi mici, fructele sunt comestibile. Din cauza unor principii iritante asupra mucoasei gastrice, drupele consumate în cantitate mare, devin emetice. |
||
|
Utilizarea sângerului în fitoterapie este restrânsă. În acest scop, se foloseşte scoarţa - bogată în tanin, mugurii, fructele şi sâmburii. Seminţele sunt foarte bogate în ulei gras (cca. 25%) de bună calitate, cu mulţi acizi graşi, mono şi polinesaturaţi. [mai multe] |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Sânger (Cornus sanguinea)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
