|
||
|
Schinduful (Trigonella foenum-graecum) este o specie vegetală, care creşte spontan în zonele mediteraneene, la noi întâlnindu-se, pe suprafeţe restrânse, doar ca plantă de cultură. |
||
|
Schinduful apare ca o specie ierboasă, anuală, glabră (cu excepţia foliolelor, care sunt slab pubescente pe dos), de 0,5 m sau mai înaltă. Pe tulpinile lungi şi subţiri, ramificate sau nu, se inseră frunze trifoliate, lung peţiolate şi stipelate, de la subţioara cărora se dezvoltă câte 1-2 flori (vezi imaginea 1). Florile sunt pe tipul 5, zigomorfe, cu 5 petale inegale gălbui sau pal-liliachii. Din ele se dezvoltă păstăi alungite, subţiri, uşor curbate şi cu vârful ascuţit, închizând 10-20 de seminţe galben-brune, prismatice, cu miros de cumarină (vezi imaginea 2). |
||
|
Perioada înfloritului la schinduf, este vara, în iunie-iulie. |
||
|
Schinduful este o plantă mediteraneană, cu o repartiţie largă în climatul cald şi umed al Europei şi Asiei. Planta are pretenţii reduse faţă de sol, dar cere condiţii climatice mai deosebite. Deoarece nu rezistă la frig şi are nevoie de multe zile însorite şi calde, ea poate fi cultivată doar în sudul, sud-estul şi sud-vestul ţării. La noi, în prezent, schinduful se cultivă izolat doar în Dobrogea. Cele mai optime zone pentru cultura schindufului în România, sunt terenurile şi grădinile din judeţele Brăila şi Constanţa (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). |
||
|
Schinduful reprezintă o plantă folosită în alimentaţie, ca leguminoasă. Păstăile sau seminţele care se formează în ele, prezintă valoare alimentară, dietetică, condimentară şi furajeră. De obicei schinduful se utilizează în scopuri condimentare sau fitoterapeutice, apelându-se doar la seminţele (boabele). Acestea se macină rezultând făina de schinduf (vezi imaginea 3). Făina de schinduf, datorită cumarinei, are un gust dulce-amărui, aromat şi prezintă un miros plăcut caracteristic, greu de caracterizat, asemănător oarecum cu zahărul ars. Schinduful este ingredientul care dă mirosul principal al kurry-ului (cocktailul hindus de condimente). Seminţele încolţite de schinduf au şi ele valoare condimentară, având gust picant. Boabele de schinduf se recoltează la deplina lor maturitate. În fitoterapie, recomandările şi proprietăţile schindufului, cer utilizarea strictă a seminţelor negerminate, pe deplin mature şi uscate corespunzător. |
||
|
Seminţele (boabele) uscate ale schindufului conţin: apă (12%); glucide şi muco-glucide energetice şi de balast (30%) - stahioză, amidon, galctomanani (aceştia, în contact cu apa, formează mucilagii), celuloză; săruri minerale; vitamine - B1, niacină (provitamina PP), colină, caroten (provitamina A), etc.; aminoacizi liberi şi protide (25%); alcaloizi piridinici - trigonelină, genţianină; glicozizi şi agliconi liberi - saponozide, rutozid; trigliceride şi fitosteroli (9%) - lecitină, acizi graşi mono şi polinesturaţi, fitine; uleiuri volatile - cumarină; substanţe organice sulfurate (dialil-disulfidoxul); tanin; substanţe amare; săruri minerale - fier , fosfor, magneziu. Acidul nicotinic (niacina) se află sub formă de metilbetaină a niacinei şi reprezintă 0,4% din masa seminţei. Trigonelina din boabele de schinduf este o substanţă care se comportă ca o antivitamină PP (mai multe despre trigonelină). Ea se inactivează odată cu maturarea seminţelor, procesul continuând şi pe parcursul uscării lor. Cumarina din seminţele de schinduf, în cazul unei uscări necorespunzătoare a acestora, generează substanţe toxice, care se comportă în organism ca antivitamine K, producând hemoragii interne. |
||
|
În scopul evitării degradării cumarinei, dar şi pentru a diminua conţinutul de trigonelină, recoltarea seminţelor se va realiza la doar în momentul când se constată că seminţele s-au îngălbenit şi păstăile au început să se uşte. Deoarece păstăile se coc eşalonat (la recoltare nu toate seminţele sunt pe deplin mature), iar prin supracoacere se pierde o bună parte din recoltă, este nevoie, ca după recoltare, să se execute o uscare (se ţin în strat subţire în spaţii acoperite, amestecându-se cu lopata din când în când) a boabelor extrase din păstăi, înainte de ambalare sau măcinare. Boabele sau făina de schinduf, se ambalează corespunzător, şi se păstrează în locuri curate, uscate, răcoroase. |
||
|
Din punct de vedere fitoterapeutic, valoroase sunt seminţele (boabele) de schinduf [SEMEN FOENUGRAECI], care se formează în păstăile plantei (mai multe despre schinduf ca plantă medinilă). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Schinduf (Trigonella foenum-graecum)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|