|
||
|
Trifoiul roşu, ca şi trifoiul alb, este o plantă ierboasă, perenă, glabră, comună în flora spontană a României, introdusă şi în cultură, ca specie furajeră. |
||
|
Planta are rădăcina pivotantă, bine dezvoltată, bogat ramificată, din care se dezvoltă una sau mai mule tulpini erecte, înalte de 20 -50 cm, simple sau ramificate. Frunzele la trifoiul roşu sunt compuse, trifoliate, cele bazale lung peţiolate, în timp ce pedicelele frunzelor superioare sunt mai scurte. Foliolele sunt ovate, obovate sau eliptice, cu marginea dreaptă, puţin păroase pe dos, fiecare având câte o pată (maculă) triunghiulară, mai deschisă la culoare, care se centrează spre mijlocul limbului. |
||
|
||
|
||
|
La trifoiul roşu, fructele care se formează în urma fecundării florilor sunt mici păstăi drepte, care adăpostesc 3-4 seminţe.
|
||
|
||
|
Trifoiul roşu creşte aproape în toată ţara, lipsind din zonele mai aride şi de pe terenurile cu exces de umiditate. În regiunile de deal mai umede, prin păşuni, fâneţe, poieni, pante înierbate, este o plantă foarte comună. La munte, urcă la peste 2000 de metrii altitudine. Acolo unde există mulţi bondari, trifoiului roşu îi merge mai bine, deoarece aceste insecte, contribuie în mai mare măsură la polenizare decât albinele. Forme ale speciei Trifolium pratense au fost introduse în cultură, în scopuri furajere. Trifoiul roşu cultivat creşte în zone unde alte specii agricole sunt slab productive (depresiuni intramontane, păşuni, terenuri umede), dând mai multe recolte de masă verde (coase) pe an şi, în acelaşi timp, îmbogăţind solul cu azot. Din acest motiv, trifoiul roşu cultivat este o plantă rentabilă, acolo unde se cresc bovine. Există studii care arată că în rândul vacilor hrănite cu trifoi roşu - forme spontane sau cultivate, nu au au existat cazuri de infestare cu microorganisme responsabile de apariţia "bolii vacii nebune". Acest fapt, se poate explica cel puţin în parte, prin efectul antiviral exercitat de către unii compuşi sintetizaţi de către plantă. |
||
|
Trifoiul roşu este o plantă furajeră, meliferă şi medicinală Inflorescenţele, numite Flores (flos) Trifolii rubri, se utilizează în fitoterapie. În Europa de Vest, datorită bogăţiei în proteine de origine vegetală, frunzele şi lăstarii tineri de trifoi roşu, care se recoltează înainte de înflorire, se folosesc în salate sau se gătesc ca şi spanacul. Din punct de vedere ecologic, trifoiul roşu prezintă de asemenea importanţă, deoarece contribuie în mare măsură la fertilizarea solurilor, îmbogăţindu-le cu azot. |
||
|
În flora României cresc mai multe specii de trifoi asemănătoare trifoiului roşu. |
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
||
|
Florile de trifoi roşu conţin: glicozizi (derivaţi ai cvercitinei, genisteol, linarină, prateletol, izoflavone care mimeză acţiunea estrogenilor, saponozide, etc.), rezine, ulei volatil, derivaţi cumarinici, acid salicilic, săruri minerale, pigmenţi vegetali, caroten, vitamina E. Datorită acestei compoziţii, trifoiului roşu ca plantă medicinală, se foloseşte ca materie primă oficinală. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Trifoi roşu (Trifolium pratense)
|
|||
|
POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
|
|
MEDIA
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|