USTUROIŢA (ALLIARIA PETIOLATA)

  Usturoiţa, denumită ştiinţific Alliaria petiolata sau Alliaria officinalis, este o plantă spontană, bienală, specifică locurilor umbroase.
  Sub denumirea populară de "usturoiţă", apare în unele zone ale ţării şi specia Allium ursinum, numită de obicei leurdă. Singura asemănare dintre cele două plante este gustul.
Sistematică

  Specia Alliaria petiolata aparţine familiei Brassicaceae (Cruciferae).
Descriere

  Usturoiţa are înălţimea obişnuită de 30-85 cm, tulpina fiindu-i verticală, ramificată spre vârf. Pe ea se inseră frunzele  mari, triunghiular reniforme (în formă de rinichi) spre bază şi cordate (în formă de inimă) spre vârf, toate având limbul ascuţit apical şi dinţat pe margini. Frunzele bazale sunt lung peţiolate, în timp ce spre vârf aproape că sunt sesile (fără codiţă).
  Planta poartă în vârful tulpinii, flori mici, cu petale cruciforme şi albe, aranjate în raceme (vezi  inflorescenţe), din care se dezvoltă eşalonat silicve rigide şi noduroase (vezi imaginea 1).
Usturoita (Alliaria petiolata)
  Frunzele usturoiţei, când sunt frecate, degajă un miros asemănător usturoiului. Această aroma este sesizabilă şi prin gust. Frunzele sunt comestibile, plăcute la gust, aromate.
Înflorire
  Specia Alliaria petiolata înfloreşte primăvara (aprilie - mai) [vezi imaginea 2].
Usturoita primavara, la inflorire
Ecologie

  Usturoiţa creşte în locuri umbroase, mai umede. Se întâlneşte relativ frecvent la câmpie şi la deal,  prin păduri de foioase, prin tufărişuri, lângă ape, în grădini, prin parcuri. Dezvoltarea plantei este dependentă de lumină şi de umiditatea din sol.  Când usturoiţa apare  în locurile cu lumină directă, pe soluri jilave,  planta rămâne mică (20-35 cm).  În schimb, atunci când creşte pe pământuri mai umede, în condiţii de umbră, usturoiţa poate atinge sau chiar depăşi100 cm. 
  Acolo unde găseşte condiţii optime de viaţă, specia  formează o vegetaţie deasă, luxuriantă (vezi imaginea 3).
Usturoita ca planta predominanta intr-o taiatura de padure
Compoziţie

  Planta conţine: un izotiocianat (sulfocianat de alil) care îi imprimă gustul de usturoi, alţi produşi organici sulfuraţi, glucide (monoglucide,  oligoglucide, celuloză), saponiene, săruri minerale (sulf, iod , potasiu, etc.), uleiuri eterice, vitamine (vitamina C, provitamina A).
Utilizări

  Această specie, se foloseşte în scopuri dietetice,  fitoterapeutice şi condimentare.
  În fitoterapie, de la usturoiţă se folosesc frunzele, vârfurile înflorite, precum şi seminţele. Cu excepţia seminţelor, toate organele plantei de usturoiţă se folosesc doar fragede şi proaspete [mai multe].

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Usturoiţa (Alliaria petiolata)
  POZIŢIE ÎN LISTA PLANTELOR
  MEDIA
  ESENŢIAL
  CUVINTE CHEIE