|
DOMINANŢA SPECIILOR
|
||
|
În cadrul biocenozelor, între specii se creează legături mai mult sau mai puţin puternice. Aceste legături, care exprimă ataşamentul sau fidelitatea unei specii faţă de alte specii, după impactul produs, relevă gradul şi tipul dominanţei diferitelor populaţii din ecosistem. Din punct de vedere numeric, într-un ecosistem, apar: - specii majoritare sau dominate numeric (sunt puţine dar formate din mulţi indivizi), - specii minoritare (sunt multe dar formate din puţini indivizi). Din punct de vedere al tipului dominanţei, fie că sunt majoritare sau minoritare, populaţiile se împart în: - specii caracteristice, - specii preferenţiale, - specii cosmopolite, - specii întâmplătoare, - specii relicte, - specii invazive. |
||
|
Specii caracteristice
|
||
|
Speciile caracteristice apar numai în anumite tipuri de biotopuri. De exemplu, brânca (Salicornia herbacea) se întâlneşte doar pe sărăturile umede, iar dipterul Rhabdophaga terminalis, trăieşte numai în zăvoaiele cu sălcii. |
||
|
Specii preferenţiale
|
||
|
Numeroase specii, îşi pot duce traiul în mai multe biocenoze, având însă, preferinţă pentru an anumit tip. De exemplu molidul (Picea abies), formează biocenoze caracteristice la munte, dar poate fi întâlnit şi în zonele de deal, iar scobarul (Chondrostoma nasus) preferă apele curgătoare din zona premontană şi de podiş, dar apare şi în lacurile montane precum şi în unele râuri din zona colinară joasă. |
||
|
Specii cosmopolite
|
||
|
Cosmopolite sau ubicviste, sunt acele specii care pot fi întâlnite în condiţii foarte variate de mediu, având pretenţii reduse cu privire la majoritatea factorilor abiotici şi biotici. Astfel, spre exemplu, musca (Musca domestica), poate fi întâlnită aproape oriunde. |
||
|
Specii întâmplătoare
|
||
|
Unele specii preferenţiale, ajung în mod accidental în biocenoze necaracteristice mediului lor de viaţă. Astfel, în zona de câmpie spre exemplu, în mod cu totul întâmplător se poate întâlni bradul (Abies alba), arbore specific zonelor de munte. |
||
|
Un tip special de specii întâmplătoare, sunt cele relicte. Acestea, au aparţinut unor biocenoze dispărute, regăsindu-se izolat, ca supravieţuitoare, în biocenozele actuale. În unele zone montane de la noi, se mai găsesc ici-colo, plante relicte ca zâmbrul (Pinus cembra) sau liliacul carpatin (Syringa josikaea). O valoroasă specie piscicolă relictă, foarte rară în apele noastre montane cu debit mai mare, este lostriţa (Hucho hucho). Majoritatea speciilor relicte sunt supravieţuitoare ale epocii glaciare, multe dintre ele fiind enedemice. |
||
|
Specii invazive
|
||
|
Fie că sunt străine (aclimatizate), fie indigene dar minoritare, unele specii, pot în anumite condiţii să invadeze biocenoza, schimbând echilibrul acesteia. Invazia, prin concurenţă, conduce la reducerea numerică sau eliminarea unor specii istoric preferenţiale. Cleanul (Leuciscus cephalus) spre exemplu, este o specie piscicolă indigenă invazivă, foarte adaptabilă, care a fost avantajată de amenajările hidrotehnice, dar şi de încălzirea apelor montane, invadând zona păstrăvului, cursurile de apă regularizate, lacurile de acumulare de la munte şi pâraiele care le aprovizionează, în detrimentul altor populaţii, unele foarte valoroase, ca păstrăvul indigen (Salmo trutta fario) şi lipanul (Thymallus thymallus). O specie piscicolă străină, de origine americană, astăzi prezent în aproape toate apele stătătoare de la noi, este bibanul soare (Lepomis gibbosus), peşte care consumă mari cantităţi de icre, astfel încât, invazia speciei, a condus la reducerea considerabilă a efectivelor populaţiilor acvatice tradiţional preferenţiale. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Dominanţa speciilor
|
|||
|
|
|
|