|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Deşi organismele aparţinătoare regnului Fungi sunt ubicuitare, ecologia ciupercilor a fost relativ puţin studiată, îndeosebi în cazul ciupercilor microscopice (cu excepţia ciupercilor fitopatogene şi a drojdiilor de fermentaţie). Cunoaşterea ecologiei ciupercilor este foarte importantă, atât pentru studiul naturii cât şi pentru domenii mult mai practice (devine un criteriu important de deosebire între ciupercile comestibile şi ciupercile care produc intoxicaţii, are aplicaţii în industria alimentară, medicină, fitotehnie, etc.). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Din punct de vedere al relaţiilor trofice, ciupercile sunt organisme heterotrofe. Ele pot fi: - saprofite, - parazite, - simbiotice (lichenii, ciupercile care realizează micorize). Nu toate ciupercile se încadrează strict într-una din aceste categorii. Există numeroşi fungi, care în mod obişnuit, facultativ sau accidental, sunt şi saprofiţi şi paraziţi, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul ghebelor (Armillaria mellea) sau a mucegaiului Aspergillus. • În funcţie de mediul în care trăiesc, există ciuperci în sol, în aer (mai ales spori de mucegaiuri), în apă, precum şi pe diferite substraturi organice vii, neviii sau aflate în curs de descompunere. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Numeroase ciuperci unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice, trăiesc în sol. Ele îndeplinesc un rol deosebit de important, contribuind la formarea humusului. Ciupercile din sol sunt de obicei saprofite, existând şi câteva specii care parazitează organele subterane ale plantelor. Numeroase ciuperci din sol, mai ales acelea cu miceliul pluricelular, în anumite faze de viaţă, dezvoltă la suprafaţa pământului, prin condensarea hifelor, nişte organe speciale de înmulţire, numite corpuri de fructificaţie. Deşi aceste corpuri de fructificaţie reprezintă doar o infimă parte din ciupercă, ele sunt numite în mod uzual "ciuperci" (există indivizi din rândul fungilor, ce îşi dezvoltă miceliul în sol acoperind o suprafaţă de peste 10 kmp şi care pot dezvolta mii de corpuri de fructificaţie, la sute de metrii unele de altele). Ciupercile din sol sunt importante din punct de vedere ecologic, deoarece intervin în descompunerea resturilor organice de natură vegetală sau animală, contribuind la formarea humusului (Mohan, Ardelean). În funcţiile de compoziţia organică sau minerală a solului, dar şi de vegetaţie, ciupercile sunt de mai multe feluri, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Ciupercile acvatice saprofite (trăiesc pe resturile submerse) sau parazite (trăiesc pe seama ţesuturilor vii a animalelor sau a vegetalelor din apă) sunt mai puţin evoluate, dar foarte răspândite în toate habitatele (ape curgătoare, lacuri, mări şi oceane). Dintre speciile mai cunoscute, amintim: Pythium maritimum (trăieşte ca saprofit în mări şi oceane, inclusiv în Marea Neagră), Saprolegnia ferax (specie saprofită pe cadavrele peştilor), Olpidiopsis achlyae şi Leptosphaeria lemaneae (specii parazite pe alge). Numeroase specii aparţinătoare familiei Saprolegniaceae parazitează peştii. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
O multitudine de substraturi organice constituie locul de viaţă, temporar sau permanent, al ciupercilor. Ciupercile parazite trăiesc pe materia organică vie, în timp ce cele saprofite se dezvoltă pe substraturi organice lipsite de viaţă. Unele saprofite, accidental, facultativ sau obligatoriu - într-o anumită etapă a ciclului biologic, devin parazite, pe ţesuturile plantelor, animalelor sau a omului. În funcţie de substratul pe care trăiesc, sau de efectele pe care le produc. aceste ciuperci sunt de mai multe feluri, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Importanţa ecologică a fungilor este imensă. Fără aceste organisme, viaţa pe Terra nu ar putea exista, decât într-un stadiu primitiv. Pentru descompunerea unor materii organice, nu este suficientă acţiunea bacteriilor, căci ele au o capacitate redusă de a hidroliza, prin enzimele secretate, substraturile organice de lignină şi de xilină. Practic, în lipsa ciupercilor, întreaga planetă s-ar afla sub un strat de deşeuri biologice, gros de 5-10 km. De asemenea, în lipsa fungilor, nu s-ar fi format humusul, ceea ce însemnă că lume vegetală ar fi fost prea săracă ca să susţină toate nivelele trofice existente azi pe Terra. Pentru o serie de plante, ciupercile reprezintă o necesitate, ele dezvoltându-se doar graţie micorizei. Hulitele ciuperci parazite, de asemenea joacă un rol ecologice deosebit de important în natură, prin faptul că elimină din cadrul populaţiilor, indivizii slabi şi bolnavi. Fungii sunt indicatori naturali ai poluării. Ciupercile acumulează cu uşurinţă metale grele, pesticide, substanţe radioactive. O analiză chimică a fungilor, dezvăluie ca o "cutie neagră", starea de poluare a unui habitat. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Ecologia ciupercilor
|
|||
|
|
|
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
ESENŢIAL
|