LANŢ TROFIC

  În cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie şi materie. Legătura energetico-materială între diferitele populaţii ale unei biocenoze, în care unele dintre ele îndeplinesc rolul de producători, iar altele de consumatori, se numeşte lanţ trofic.
  Denumirea de "lanţ trofic" sau "lanţ nutritiv" presupune existenţa unor verigi legate unele de altele. Astfel apare noţiunea de " verigă trofică", care reprezintă un individ din cadrul şirului alimentar. În lanţul trofic, specia reprezentată prin indivizii unei verigi trofice superioare se hrăneşte pe seama speciei ai căror indivizi ocupă o verigă inferioară.
Nivelul trofic
  Fiecare individ din lanţ se hrăneşte pe seama unui individ situat  într-o poziţie inferioară, ceea ce presupune existenţa unor nivele diferite, în cadrul relaţiilor trofice stabilite între aceştia. Astfel, apar mai multe grupe trofice, în cadrul cărora, fiecare nivel este ocupat de organismele care aparţin aceleiaşi categorii trofice, chiar dacă nu există vreo înrudire taxonomică între ele, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos (vezi şi imaginea 1).
Legături şi nivele trofice
Grup trofic
Nivel trofic

Explicaţii
  Grupul producătorilor
  Nivelul producătorilor primari
  Producătorii primari sunt reprezentaţi de organismele autotrofe, între care, cele mai importante sunt plantele - pentru domeniul terestru şi algele - pentru domeniul acvatic.
  Grupul consumatorilor
  Nivelul consumatorilor primari
  Consumatorii primari sunt organisme heterotrofe care consumă hrană vegetală (organisme fitofage).
  Nivelul consumatorilor secundari
  Acest nivel este ocupat de organismele heterotrofe carnivore primare, care consumă organisme fitofage.
  Nivelul consumatorilor terţiari
  Consumatorii terţiari, sunt carnivore secundare, acestea hrănindu-se cu carnivorele primare.
  Nivelul detritofagelor şi necrofagelor
  Aceste organisme, se hrănesc cu detritus sau cu cadavre, înaintea intrării lor în descompunere.
  Nivelul saprofitelor
  Unele bacterii şi ciuperci, îşi asigură nutriţia pe baza materiei organice nevii, aflate în descompunere. În urma metabolismului, saprofitele descompun total doar unele substanţele organice, eliberând o anumită cantitate de compuşi minerali necesari producătorilor primari, restul materiei organice, fiind utilizată în scopuri proprii. Din acest motiv saprofitele, pot fi situate la graniţa dintre consumatori şi descompunători.
  Grupul descompunătorilor
  Nivelul descompunătorilor saprofiţi
  Unele bacterii şi ciuperci, descompun materia organică, eliberând substanţele minerale necesare producătorilor primari.
  Nivelul reducătorilor
Reducătorii sunt microorganisme care desăvârşesc descompunerea substanţei organice, eliberând elementele minerale necesare producătorilor.

Tipuri de lanţuri trofice

  În natură, lanţurile trofice se completează şi se integrează reciproc. Astfel, doar în mod didactic, se poate studia tipologia şi specificitatea unui grup liniar de verigi, aşa cum sunt lanţul prădătorilor, lanţul saprofagelor şi lanţul paraziţilor.

  • Lanţul prădătorilor (lanţul răpitoarelor)

  Lanţurile de acest tip, conţin cele mai multe verigi (3-6), pornind întotdeauna de la producătorii primari. În principiu, un asemenea lanţ, este de forma:
PRODUCĂTORI PRIMARI (plante, alge) → CONSUMATORI PRIMARI (organisme fitofage) → CONSUMATORI SECUNDARI (carnivore primare) → CONSUMATORI  TERŢIARI (carnivore secundare)

  De exemplu, în zona de stepă, un asemenea lanţ, poate cuprinde:
BOABE DE GRAMINEE → ŞOARECE DE CÂMP → NEVĂSTUICĂ → ACVILĂ

  Un lanţ trofic marin de tip prădător, adesea întâlnit în Marea Neagră, poate fi de forma:
FITOPLANCTON → ZOOPLANCTON → ATERINĂ → LUFAR → CÂINE
DE MARE (vezi imaginea 2)
Lanţ trofic marin de tip prădător

  Într-un ecosistem limnofil (lac), adesea se întâlneşte un lanţ trofic de genul:
ALGE → PUIET DE PEŞTE → PEŞTE RĂPITOR (biban) → PASĂRE IHTIOFAGĂ (barză)

  În păduri dar şi la marginea acestora, un lanţ trofic des întâlnit,  cuprinde următoarele verigi:
FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuze) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ
(vezi imaginea 3)
Lanţ trofic de tip: FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuză) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ)

  Un alt exemplu, care poate fi observat frecvent  în zonele cu arbori, este:
FRUNZE → CĂRĂBUŞ → PASĂRE INSECTIVORĂ (botgrosul) → PASĂRE RĂPITOARE (uliul păsărelelor)

  Caracteristic pentru lanţul prădătorilor, este talia organismelor, care creşte de la veriga inferioară spre veriga superioară.

  • Lanţul saprofagelor

  Saprofagele sunt organisme care îşi bazează nutriţia pe materia vegetală sau animală moartă, aflată în descompunere - în cazul saprofitelor sau care încă nu a intrat în procesele de degradare - în cazul necrofagelor. Tot în rândul saprofagelor, intră şi organismele detritofage. Cele mai intense activităţi saprofage au loc în sol şi în adâncul apelor, dar se desfăşoară şi în alte spaţii ale biotopului, prin intermediul microorganismelor, viermilor, a unor insecte, a unor peşti şi chiar a unor păsări şi mamifere necrofage (vulturul pleşuv, hiena, etc.).
  În lanţul saprofagelor, veriga inţială este materia organică moartă, urmând câteva verigi de saprofage şi încheindu-se cu organismele reducătoare.
  Lanţurile saprofagelor şi lanţurile prădătorilor se completează în cele multe biocenoze (Mohan şi Ardelean).

  • Lanţul paraziţilor

  Lanţul paraziţilor cuprinde 2, uneori 3 verigi, fiind format din:

GAZDĂ → PARAZIT → HIPERPARZIT

  În acest lanţ, ultima verigă - acea a parazitului care are drept gazdă un alt parazit, nu este obligatorie şi chiar apare destul de rar.
  Caracteristic lanţului paraziţilor este talia mai mică a organismului din veriga superioară (invers decât în cazul lanţului prădătorilor).
  Nu toţi autorii sunt de acord cu o astfel de abordare, în cazul lanţului paraziţilor. Astfel Gh. Crep consideră că veriga iniţială este tot un producător primar (plantă verde), urmând verigile prădătorilor, până la organismul parazitat (dacă nu chiar plantă însăşi se află în această situaţie), apoi continuând cu verigile parazite.
  Exemplu:
PRODUCĂTOR PRIMAR (plantă verde) → CONSUMATOR PRIMAR
 (organism fitofag parazitat) → PARAZIT → HIPERPARZIT

  Paraziţii, din punct de vedere al locului unde îşi desfăşoară activitatea nutritivă, pot fi:
  - endoparaziţi (se hrănesc în interiorul organismului gazdei) intracelulari sau extracelulari,
  - ectoparaziţi (îşi desfăşoară nutriţia pe suprafaţa externă a gazdei).
Reţeaua trofică

  După cum am arătat mai sus, lanţurile trofice nu apar izolate şi autonome, ci interpătrunse, între ele stabilindu-se anumite legături. Lanţurile trofice deci, alcătuiesc adevărate reţele trofice.
  Reţeaua trofică prezintă mai multe puncte de intersecţie (noduri de reţea), în dreptul verigilor (organismelor) care pot intra în componenţa unor lanţuri diferite (vezi imaginea 4). În cadrul reţelelor trofice, în funcţie de dominanţa speciilor din biocenoză, se formează lanţuri trofice principale, respectiv secundare. Cu cât nodurile de reţea sunt mai multe, cu atât reţeaua trofică este mai stabilă, deoarece funcţia de autoreglare a ecosistemului, prin abundenţa posibilităţilor nutriţionale, creşte.
Reţea trofică
  Cele mai multe noduri de reţea apar în păduri, care reprezintă, tocmai din acest motiv, cel puţin până la intervenţia omului, ecosistemele terestre cele mai stabile.
Alte tipuri de exprimare a relaţiilor trofice
  Relaţiile trofice, se mai exprimă prin piramide trofice (după criteriu numeric, energetic, biomasă, etc.) [vezi imaginea 5], scări trofice [vezi imaginea 6], grafice trofice, etc.
Piramidă trofică numerică
Scară trofică

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Lanţ trofic
  MEDIA
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  BLOG
  CUVINTE CHEIE