|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Aminoacizi
|
|||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Aminoacizii sau acizii aminaţi sunt substanţe organice pe baza cărora, în urma reacţiilor metabolice, de obicei se construiesc şi se degradează proteinele superioare. Până acum, se cunosc aproximativ 400 de aminoacizi, dintre care doar 25 se întâlnesc frecvent în structura protidelor naturale mai complexe. Din acest motiv, restul de aminoacizi sunt numiţi aminoacizi ocazionali (Neamţu 1997). Fiind cărămizi de bază pentru construcţia proteinelor specifice fiecărui organism, importanţa aminoacizilor este legată de metabolismul protidelor. Cu toate acestea, există în natură aminoacizi, aşa cum este de pildă ergotioneina, care deşi nu sunt implicaţi în fabricarea de oligopeptide sau de polipeptide, prezintă importanţă pentru celulele vii. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Astăzi, toţi biochimiştii admit că aminoacizii, fie că intră ulterior în structura protidelor superioare, fie că se găsesc şi se menţin ca atare, sunt proteine din clasa monopeptidelor (proteine care conţin un singur aminoacid) [vezi şi clasificarea proteinelor]. Din acest motiv, este cu totul nepotrivit şi empiric, să se recurgă la formulări în genul "aminoacizi neproteici" (este ca şi cum s-ar spune, de exemplu, că riboza - monoglucida specifică ARN -ului, este o "oză neglucidică", doar pe temeiul faptului că nu formează poliglucide). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Deoarece conţin atât grupări funcţionale acide (carboxilice), cât şi bazice (aminice), aminoacizii se comportă ca amfoteri (ca baze în mediu acid şi ca acizi în mediu bazic). Caracterul amfoter este o proprietate foarte importantă, pe care aminoacizii o imprimă proteinelor în componenţa cărora se regăsesc.
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Clasificarea după structura chimică În funcţie de grupările din cadrul structurii generale, aminoacizii se pot clasifica astfel: |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Pe baza criteriilor redate mai sus, aminoacizii sunt: -aminoacizi simplii (conţin numai grupări aminice şi carboxilice) -aminoacizi micşti (conţin şi alte grupări - tioaminoacizi). Toţi aceşti aminoacizi sunt: - monoaminomonocarboxilici (alanina, valina, leucina, izoleucina, etc.), - monoaminodicarboxilici (acidul aspartic, acidul glutamic), - diaminomonocarboxilici (ornitina, lizina, arginina). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Clasificarea după importanţa exogenă pentru organismul uman Din punctul de vedere al importanţei exogene pentru om, există două mari grupe de aminoacizi; cei esenţiali (indispensabili) şi cei neesenţiali (dispensabili). Aminoacizii neesenţiali nu sunt în mod obligatoriu mai puţin importanţi pentru om (unii dintre ei chiar sunt vitali) decât aminoacizii esenţiali. Titulatura de "neesenţial" semnifică faptul că aceştia nu trebuie să ajungă neapărat în organism din sursele exterioare, deoarece corpul îi poate sintetiza pe baza altor substanţe, în special din aminoacizii esenţiali. Histidina, spre exemplu, deşi este un aminoacid neesenţial, joacă un rol de primă importanţă în formarea hemoglobinei, proteină în lipsa căreia omul nu poate supravieţui. Cercetările experimentale pe voluntari, precum şi cele efectuate de nazişti pe prizonierii din lagărele de concentrare, au demonstrat că globina se sintetizează în mod normal din histidină, chiar şi în carenţa în acest aminoacid. Scăderea nivelului globinei apare doar în malnuntriţia avansată, şi atunci, prin lipsa lizinei, aminoacid esenţial din care se poate biosintetiza histidina (Th. C. Ruch, J. F. Fulton). Numărul de aminoacizi specifici omului, precum şi categoria în care aceştia se încadrează încă mai aprinde şi azi dispute în rândul biochimiştilor . Înainte de 1980, clasificările aminteau existenţa a 22 de aminoacizi obligatorii, dintre care 9 erau consideraţi a fi esenţiali şi 13 neesenţiali. Din cei 9 aminoacizi esenţiali, unul (histidina) era considerat neesenţial adulţilor şi copiilor de peste un an. Astfel, existau (cu excepţia copiilor foarte mici) 8 aminoacizi esenţiali. "Esenţialitatea" celor 8 aminoacizi este unanim acceptată şi astăzi. Cercetările efectuate după 1985 au demonstrat că arginina, compus considerat până la acea dată drept neesenţial, este alături de histidină, totuşi indispensabil copiilor foarte mici. În rândul aminoacizilor neesenţiali, cele mai multe clasificări moderne, consideră că cisteina şi cistina, respectiv aspargina şi acidul aspargic, sunt perechi care trebuiesc luate împreună, nu distinct, deoarece au aceiaşi provenienţă şi joacă acelaşi rol. Pornind de la aceste premize, majoritatea clasificărilor recente, amintesc de existenţa a 20 de aminoacizi, dintre care 8 sunt esenţiali şi 12 neesenţiali pentru adulţi. Experienţa medicală, a dovedit însă, că dintre acizii aminaţi neesenţiali, există reprezentanţi indispensabili în anumite stări clinice (malnutriţie, stări septice, prematuri). Aceşti aminoacizi, au fost denumiţi, pe acest considerent, condiţional esenţiali. Toate aceste date, sunt sintetizate în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Pe baza aminoacizilor, se realizează sinteza protidelor în interiorul celulelor, în prezenţa unor fracţiuni speciale ale acidului ribonucleic (ARN) şi ale sistemelor enzimatice corespunzătoare. Aminoacizii esenţiali sunt sintetizaţi numai de către plante, pe parcursul procesului de fotosinteză, din materie anorganică. Animalele şi omul, nu pot sintetiza astfel de substanţe, procurându-le din hrană. Importanţa lor în organism este foarte mare, motiv pentru care, alimentaţia trebuie să aducă un aport suficient de acizi aminaţi esenţiali. Prezenţa suficientă, insuficientă sau absenţa aminoacizilor din hrană, constituie unul din criteriile importante de clasificare a alimentelor. În mod natural, aminoacizii din hrană, după digestie şi absorbţie, ajung în sânge şi de aici în celule, unde are loc metabolismul lor. S-a constat că aminoacizii liberi, aşa cum se găsesc în unele suplimente, provoacă tulburări în echilibrul acizilor aminaţi, deoarece se absorb înainte de eliberarea substanţelor similare din hrană. Acest decalaj, poate conduce la fenomene toxice. Este mai degrabă recomandat, să se recurgă la suplimente cu adevărat naturale, aşa cum este polenul, în care aminoacizii nu sunt liberi, dar sunt legaţi mai labil, eliberându-se cu uşurinţă. Aminoacizii în corpul omului, trec printr-o serie de reacţii chimice catalizate enzimatic, dintre care, cele mai importante sunt cele de dezaminare, de transaminare şi de decarboxilare (vezi şi digestia, absorbţia şi metabolismul proteinelor). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
BLOG
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|