|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Anemonina şi anemonolul
|
|||
|
ANEMONINA ŞI ANEMONOLUL
|
||||
|
Anemonina este o glicozidă corozivă care se găseşte în unele plante care aparţin familiei Ranuculaceae. În componenţa acestui glicozid, pe lângă glucoză, mai intră - ca agliconi, anumite lactone ca anemonolul şi protoanemonina. Anemonolul şi protoanemonina se eliberează prin hidroliza anemoninei sau a unor glicozide mai complexe, aşa cum este ranunculozidul sau se găsesc, ca substanţe libere, în ţesuturile vegetale. Structura chimică a anemonolului şi a protoanemoninei se poate vedea în imaginea de mai jos. |
||||
|
||||
|
Efectele anemoninei şi anemonolului asupra organismului uman
|
||||
|
Anemonina şi anemonolul sunt substanţe toxice, revulsive, vezicante, care produc la contactul cu pielea sau mucoasele iritaţii şi erupţii. În aplicaţii externe, în doze adecvate, stimulează creşterea părului şi circulaţia sanguină locală. Intern, în cantităţi mici, prezintă efecte bactericide, sedative şi antimitotice (citostatice). Când se administrează în cantitate prea mare, aceşti compuşi devin puternic iritanţi, citotoxici şi neurotoxici, provocând catare, hemoragii, tremurături, aritmii, paralizii, delir, comă, stop respirator. |
||||
|
Plante care conţin anemonină, anemonol şi protoanemonină
|
||||
|
Toate speciile genului Ranuculus, majoritatea dintre ele reunite sub denumirea populară de piciorul cocoşului, conţin glicozizi sau lactone de acest tip. În cantităţi mai mici sau mai mari, astfel de compuşi, se mai biosintetizează, în plante ca: curpenul de pădure (Clematis vitalba), floarea paştelui (Anemone nemorosa, A. ranunculoides), dediţei (Pulsatilla montana), popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis), sălăţică (Ranunculus ficaria), spânz (Helleborus purpurascens, H. odorus). |
||||
|
|
|