|
APIOZA ŞI APIOLUL
|
||
|
Structura chimică
|
||
|
Apioza este o monoglucidă din rândul tetrozelor (molecula prezintă 4 atomi de carbon). Ea se formează din eritroză, reprezentând un reziduu al pectinelor. |
||
 |
||
|
De obicei apioza, în natură, se găseşte sub formă de alcool (apiol). Apiolul se formează din apioză prin metilare. Apiolul intră in constituţia unor uleiuri volatile din clasa aldehidelor, fiind de consistenţă lichidă. În urma unor reacţii de metilare, de condensare şi de nesaturare, apiolul trece în dil-apiol, substanţă aromată şi volatilă. |
||
|
||
|
Răspândire |
||
|
Apioza şi apiolul se formează doar în unele plante care aparţin familiei Apiaceae (Umbeliferae). Apiolul, în cantităţi mai mari, se concentrează în seminţele de pătrunjel (Petroselium crispum). În concentraţii mai mici, se întâlneşte în frunzele de pătrunjel şi de ţelină (Apium graveolens), precum şi în seminţele de mărar (Anethum graveolens). |
||
|
Efectele apiolului şi dil-apiolulului asupra organismului uman
|
||
|
În concentraţii mari, aşa cum se găseşte în seminţele de pătrunjel sau în unele uleiuri eterice de apiacee antrenate cu vapori de apă, apiolul sau dil-apiolul este toxic (provoacă leziuni renale şi hepatice, precum şi avort) şi uşor narcotic pentru om. În concentraţiile în care această substanţă se găseşte în seminţele de mărar sau în frunzele de pătrunjel ori de ţelină, apiolul nu prezintă efecte toxice, chiar dacă aceste organe vegetale se consumă în cantităţi mari. Prin aromă şi gust, apiolul şi dil-apiolul imprimă plantelor în care se găsesc proprietăţi condimentare, dar prezintă şi efecte farmacodinamice (emenagoge, febrifuge). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Apioza şi apiolul
|
|||
|
|
|
|