Deşi este mai puţin cunoscută, vitamina care poartă numele de biotină, reprezintă o substanţă importantă pentru menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate a omului. Biotina la om este un cofactor care intervine în reglarea glicemiei. De asemenea, împreună cu magneziul, biotina normalizează metabolismul

Structura chimică a biotinei şi răspândirea biotinei în natură

  Biotina, numită şi vitamina B7, B8 sau H, este un compus bio care exercită activitate biologică la om, însă numai atunci când se află sub 2 forme; α biotină şi β biotină.  Cele două forme propriu-zise de biotină conţin: carbon, oxigen,  hidrogen,  azot şi sulf. (vezi imaginea 1).
α biotina şi β biotina
  În natură, α  şi β biotina se găsesc ca substanţe libere (în plante) sau însoţesc aminoacizii sau proteinelele, formând împreună cu aceştia, complexe, din care se eliberează prin hidroliză.
  Prin combinarea biotinei cu lizina se obţine cel mai activ derivat al vitaminei  B8, şi anume biocitina. Cele mai importante cantităţi de biocitină se află în drojdii. Înlocuirea unor elemente din molecula biotinei conduce la formarea unor structuri biotinice cu activitate vitaminică mai slabă (vezi imaginea 2).
Analogi stucturali (oxibiotina, norbiotina, homobiotina, biotinsulfoxid, biotinsulfodioxid) şi structura biocitinei
  Prin creşterea sau descreşterea catenei laterale se formează analogi structurali inactivi (care nu prezintă activitate vitaminică) (vezi imaginea 3).
  Toate formele active pentru om sunt dextrogire (D).
Analogi de catenă (biotinol, acid diaminocarboxilic, tetradehidrobiotinol, tetradehidrobiotină)

Proprietăţile biotinei

  Biotina este o substanţă termostabilă, rezistentă la acţiunea acidului clorhidric din stomac, labilă sub activitatea altor acizi sau baze tari. Se degradează la temperaturi joase (se distruge prin refrigerare sau congelare) sau la viraje bruşte de temperatură (prăjire în ulei încins). De asemenea, prin pasteurizare, biotina se distruge aproape în întregime. La prepararea termică a hranei, dacă se creşte treptat temperatura, pierderile de biotină sunt doar de 20%.
  Biotina liberă este solubilă în apă. Complexele biotinice sunt insolubile în apă sau în lipide, dar eliberează biotină liberă  (cu unele excepţii) sub acţiunea acidului clorhidric din stomac.
  Biosinteza biotinei este realizată în cantitate mare de către microflora intestinală.
  Biosinteza, absorbţia şi activitatea biotinei este frânată de antagonişti ca: alcoolul, estrogenii, sulfamidele, antibioticele, hrana conservată, grăsimile saturate. Dintre substanţele care stimulează activitatea biotinei, enumerăm: aminoacizii esenţiali, acizii graşi mononesaturaţi şi polinesaturaţi, acidul lactic, vitamina A, vitamina PP.
  Probioticele, prebioticele şi simbioticele , prin stimularea microflorei intestinale, pot aduce organismului mai multă biotină decât orice sursă exterioară de alimente sau suplimente.
  Apa nu este un "duşman" al biotinei, aşa cum se menţionează în unele descrieri comerciale. Din contră, ca vitamină hidrosolubilă, în faţa unei hidratări corecte, biotina prezintă o eficacitate mai mare.

Activitatea vitaminică şi bioterapeutică a biotinei

  • Biotina în organismul uman

  Biotina intervine în toate metabolismele fiind un coferment al multor sisteme enzimatice. Are un rol deosebit de important atât în degradări cât şi în sinteze şi neosinteze (Neamţu 1996). Deşi nu prezintă o acţiune hipoglicemiantă spectaculoasă, biotina contribuie pe termen lung, împreună cu  substanţele hipoglicemiante, la normalizarea glicemiei.
  Carenţa în vitamina B8 este relativ rară, datorită biosintezelor intestinale. Albuşul de ou crud poate provoca stări de insuficienţă din cauza prezenţei avidinei (avidina este principalul antagonist al biotinei). În mod secundar, hrana săracă în biotină precum şi anaciditatea gastrică, sunt factori care favorizează instalarea hipovitaminozei H.  Dacă magneziul este deficitar, biotina nu este activată, iar în aceste condiţii, funcţia vitaminică a acestei substanţe este mult diminuată.

  • Hipovitaminoza şi hipervitaminoza H

  Carenţa în biotină se manifestă prin: dermatite ale degetelor picioarelor şi mâinilor, dermatită seboreică sau xerodermie (piele uscată cu aspect cenuşiu), conjunctivită, astenie, depresie, letargie, uneori halucinaţii, astenie mialgică, anorexie, greaţă, hipercolesterolemie, hiperglicemie, căderea părului (inclusiv a genelor şi sprâncenelor), încărunţire precoce, descuamarea pielii, oprirea creşterii la copii, etc.. Primele semne ale deficitului se exteriorizează prin stării de nelinişte, ameţeală, irascibilitate, modificări ale mucoasei gurii, dureri de cap.
  Nu s-au semnalat cazuri de hipervitaminoză H.

  • Biotina ca factor dietetic şi curativ

  Suplimentarea surselor de biotină (175-500 μg zilnic) aduce beneficii organismului chiar dacă nu există vreun deficit vitaminic, mai ales în cazul unor afecţiuni, ca:  hepatită, steatoză hepatică, ciroză, ateroscleroză, diabet, schizofrenie, boala lui Parkinson, distrofie musculară, depresie, anxietate, dermatite, anorexie, îmbătrânire precoce. Deoarece sursele alimentare sunt destul de bogate în biotină, nu este necesar să se recurgă la suplimente, dacă nu există o recomandare medicală în acest sens. Rezultate mai bune se obţin prin evitarea antagoniştilor (albuş de ou crud , alcool, grăsimi) şi prin consumul suplimentar de alimente naturale bogate în magneziu, aşa cum sunt verdeţurile.


  Biotina întârzie încărunţirea şi căderea părului, calmează durerile musculare, ajută la vindecarea eczemelor şi a dermatitelor - mai ales al celor din grupa eritrodermiilor.

Surse naturale bogate în biotină (După Nemţu, 1996)

PRODUS
CONŢINUT BIOTINĂ
(μg/100g)
  10.000
        300
  Ficat
        230
  Drojdii Torula
        133 
  Ou  întreg
          99
  Nuci*
          36
  Ciocolată
          25
          15
  Fasole boabe
          10
  Orez brun
            9
  Sturioni  (moruni, cegă, nisetru, păstrugă, etc.)
            8
  Spanac
            7
  Drojdii
            6,5
  Porumb
            5,8
  Tărâţe
            5,5
  Lapte
            5
  Morcovi
            4,1
  Ovăz, soia, piersici
            4

  * Biotina din nuci, dar şi din alte oleaginoase tari (arahide, migdale, alune) este "prinsă" în complexe proteice din care se eliberează greu, motiv pentru care, se poate considera că aceste vegetale sunt mai degrabă sărace în biotină.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Biotina
  MEDIA

  BLOG

  Biotina
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  ESENŢIAL

  CUVINTE CHEIE