|
||
|
Cerurile ("ceruri", în acest caz, reprezintă pluralul de la "ceară") naturale sunt substanţe de origine vegetală sau animală, destul de întâlnite în natură. Din punct de vedere biochimic, cerurile naturale, reprezintă un amestec de substanţe în care predomină ceridele. Pe lângă ceride, în compoziţia cerurilor, intră în cantitate mică o serie de alte substanţe, ca hidrocarburi, răşini, gliceride, steride, alcooli, acizi graşi liberi, vitamine şi provitamine liposolubile, pigmenţi. |
||
|
În lumea vegetală, cerurile sunt larg răspândite, fiind prezente pe suprafeţele lucioase ale tulpinilor (trestie, bambus), frunzelor (varză, platan, trandafir, lemn câinesc, etc.) şi fructelor (prune, mere, tomate, etc.) a numeroase specii de plante. De asemenea, unele ceruri, aşa cum este Ceara de Candelilla, intră în compoziţia unor latexuri, în special al plantelor din familia Euphorbiaceae. În cazul unor plante textile (in, cânepă, bumbac), cerurile însoţesc fibrele celulozice. Unele ceruri vegetale conţin cutină sau suberină, substanţe care se formează prin polimerizarea acizilor graşi. Cutina protejează la exterior organele vegetale aeriene, în timp ce suberina, care conţine şi fenoli, apare la organele subterane (tuberculi, bulbi, rizomi) formând crusta rănilor (Neamţu 1997). Deşi nu este o ceară propriu-zisă, clorofila, prin prezenţa fitolului, prezintă toate caracteristicile cerurilor naturale. • Valoarea cerurilor vegetale pentru om Cerurile vegetale naturale, de pe coaja fructelor alimentare (mere, prune, nectarine, etc.) sau de pe unele verdeţuri comestibile (varză, muguri de bambus) prezintă importanţă, deşi se vorbeşte puţin despre acest aspect. Acizii graşi cu lanţ lung din compoziţie, nu se digeră îndeplinind, alături de celuloza însoţitoare, rolul de fibre vegetale. De asemenea, sursele care le conţin, dacă sunt consumate proaspete, reprezintă surse naturale de vitamine liposolubile şi de substanţe antioxidante, benefice atât cavităţii bucale, cât şi pentru întregul tub digestiv. În ceara merelor, prunelor, afinelor şi merişoarelor, se găsesc fixate cantităţi apreciabile de acid ursolic, substanţă activă capabilă să refacă fibrele de colagen. Cele mai bogate în ceride şi în acid ursolic, sunt merele din soiul Red Delicios. Ceara de Pisang, care se formează pe frunzele palmierilor, se utilizează în industria vopselelor, lacurilor, materialelor izolatoare şi a hârtiei (Neamţu 1997). Verdeţurile, prin prezenţa masivă a clorofilei, de asemenea prezintă beneficiile specifice cerurilor, aducând, în plus, un aport substanţial de magneziu organismului. |
||
|
Unele insecte, păsări şi mamifere produc, la nivelul unor glande, ceară. Cele mai cunoscute ceruri animale sunt ceara de albine şi lanolina. • Ceara de albine În ceara de albine predomină ceridele (palmitatul de miricil, melistilatul de miricil, ceroatul de ceril). Ceridele reprezintă 60-70 % din compoziţia produsului apicol. În ceara elaborată de către albine, se mai găsesc: acizi graşi liberi cu catenă lungă (12-15%), alcooli superiori liberi (2-5%), hidrocarburi (11-13%), răşini, pigmenţi, substanţe antibiotice, vitamine liposolubile (A ,D, E), săruri minerale, uleiuri volatile - urme. Datorită acestei compoziţii, ceara de albine se utilizează în apiterapie şi în cosmetică (vezi ceara de albine în apiterapie). Punctul de topire la ceara de albine se situează la 62-64°C. Ceara de albine se mai utilizează în cosmetică, în farmacie, la confecţionarea lumânărilor şi a cerii de pachet, fiind însă, din ce în ce mai des înlocuită de cerurile sintetice. Lumânările confecţionate din ceară de albine (lumânările se pot face şi din parafină sau ceară de cărbuni [ceara de Montana]) au o flacără mai "cladă" ,cu o coloraţie mai galbenă. În România, dar şi în late ţări din sud-estul Europei, ceara de albine se foloseşte la încondeiatul ouălor (Beeswax - wikipeda.org [en]). • Lanolina Lanolina este o ceară naturală secretată de glandele sebacee ale ovinelor şi care se găseşte pe lâna acestora, de unde se şi extrage. Lanolina brută este anhidră (nu conţine apă), având în compoziţie: ceride, alcooli superiori şi acizi graşi monocatenari liberi, acizi graşi ramificaţi (acid lanomistric, acid lanopalmitic), steride şi hidrocarburi (mai multe despre lanolină). |
||
|
Cerurile se sintetizează şi pe cale chimică sintetică, mai ales sub formă de parafine. Cerurile sintetice se întrebuinţează larg în industrie (fabricarea lacurilor şi vopselelor, confecţionarea lumânărilor, etc.) şi în gospodărie (cremă de pantofi, ceară de parchet, etc.). Problema cerurilor sintetice se pune doar în cazul în care acestea ajung în organismul uman sau pe suprafaţa pielii, prin produsele cosmetice. Ceara de albine spre exemplu, este tot mai mult, parţial sau total înlocuită, cu o ceară extrasă din cărbuni (Ceara de Montana) sau cu una total sintetică. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Cerurile naturale
|
|||
|
|
|
|
|
ESENŢIAL
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
CUVINTE CHEIE
|