|
||
|
Sub denumirea generică de "corpi cetonici" sunt cuprinse mai multe substanţe, dintre care 3 au importanţă fiziologică şi patologică la om: acetona, acidul beta hidroxibutiric (acidul cetohidroxibutiric) şi acidul acetil acetic. Aceşti trei compuşi sunt capabili să determine în organism o acidoză metabolică endogenă (pH-ul sângelui scade sub normal), numită cetoacidoză sau acidocetoză. Excesul corpilor cetonici din sânge conduce la eliminarea lor prin urină. |
||
|
Corpii cetonici odată formaţi, se acumulează în sânge (cetonemie) până la un anumit prag, peste care se elimină odată cu urină (cetonurie). O caracteristică a acestor substanţe, constă în volatilitatea lor, astfel încât, dacă se instalează cetoacidoza, prezenţa lor în urină, în aerul expirat sau în transpiraţie, poate fi semnalată prin miros, simţindu-se ca oţetul sau ca merele stricate. Cetonemia şi cetonuria, în faza incipientă, nu produc acidoză metabolică (cetoacidoză), deoarece organismul dispune de sisteme tampon pentru neutralizarea excesului moderat de acizi. |
||
|
Corpii cetonici se formează în interiorul corpului omului, în cantitate mică, ca un proces fiziologic normal sau în cantitate mare, în cazul unui metabolism dereglat. Compuşii care pot genera corpi cetonici în corp, poartă denumirea de substanţe cetoformatoare. Substanţele cetoformatoare nu creează probleme, decât atunci când metabolismul nu se poate desfăşura corect, astfel încât organismul se încarcă cu produşi intermediari de acest fel, care produc acidocetoza. Corpii cetonici formaţi, în afara unor dereglaje, sunt eliminaţi, în parte prin urină, iar cei rămaşi sunt utilizaţi în neosinteze, de obicei în sinteza glucidelor. Acumularea în exces a corpilor cetonici, apare deci, fie ca o consecinţă a unei catabolizări defectuoase a acizilor graşi (vezi soarta lipidelor în organismul omului), fie ca o nevoie stringentă a organismului în a sintetiza glucoză pe baza resturilor de lipide, cele două aspecte, fiind de cele mai multe ori interdependente. Trebuie subliniat faptul că nu toţi cataboliţii care conduc spre acidoză sunt corpi cetonici, pe de-o parte şi că întotdeauna cetoacidoza îşi are originea în tulburările metabolismului intermediar, pe de ală parte. Principalul antagonist al genezei corpilor cetonici este insulina. |
||
|
Mai multe feluri de compuşi pot conduce la formarea corpilor cetonici. Dintre aceştia, 3 categorii de substanţe sunt mai importante: - aminoacizii cetoformatori (leucina, tirozina, rar fenilalanina), - lipidele (sunt principalele furnizoare de corpi cetonici), - alcoolul etilic. |
||
|
Corpii cetonici se generează în urma proceselor de neoconversie (interconversie) a glucozei, adică prin geneza acestei monoglucide din substanţe neglucidice (de origine protidică sau lipidică). Un alt motiv evocat, care duce la formarea corpilor cetonici, sau care contribuie la păstrarea lor în organism este unul de ordin energetic. Deoarece substanţele reunite sub denumirea de corpi cetonici sunt compuşi intermediari ai metabolismului, pentru degradarea completă a acestora, este nevoie de energie. Donorul de energie al dezasimilării totale, până la dioxid de carbon şi apă, este glucoza, care dacă lipseşte sau dacă nu poate fi utilizată, poate instala cetoacidoza. De asemenea, degradarea alcoolului la nivelul ficatului, poate duce la formarea corpilor cetonici. Formarea corpilor cetonici apare cel mai frecvent în: diabet, malnutriţie, alcoolism acut sau cronic, cazuri de excese exogene (consum de alimente bogate în lipide sau în aminoacizi cetoformatori), hipoglicemie, eclampsie, hipertiroidism, post, cure de slăbire. De asemenea, apare o uşoară cetoacidoză în sarcină şi la urcarea la mare altitudine. În majoritatea cazurilor, stările de acidoză provocate de corpii cetonici, sunt trecătoare şi dispar dacă se înlătură cauza, dar pot lăsa "urme" sub forma unor dereglaje ale diverselor ţesuturi. Nu acelaşi lucru se poate spune însă, în cazul diabetului, când cetoacidoza are tendinţe cronice, putând fi ţinută sub control doar prin tratament şi prin dietă (Vezi mai jos "Cetoacidoza diabetică"). Cu excepţia diabetului, cetoacidoza, prin afectarea celulelor sensibile la glucoză, îndeosebi a neuronilor, provoacă ameţeli, dureri de cap, dureri musculare. Starea generală este alterată şi apare senzaţia de greaţă. |
||
|
Cetoacidoza în diabet apare, în principiu, ca o consecinţă a faptului că organismul nu dispune de capacitatea utilizării glucozei ca donoare de energie. În aceste condiţii, organismul va începe să degradeze intens grăsimile. Însă numai o parte din acizii graşi oxidaţi poate fi utilizată ca sursă de energie, excesul acumulându-se mai ales sub formă de acid acetil acetic, care trece mai departe în acid beta hidroxiburtiric şi acetonă. • Mecanism Hipoinsulinismul se asociază întotdeauna cu un catabolism rapid şi ridicat al trigliceridelor. În aceste condiţii, caracterizate prin prezenţa în exces a acizilor graşi şi prin lipsa concomitentă a insulinei, are loc un proces foarte rapid de β-oxidare (scurtarea succesivă a catenei cu câte 2 atomi de carbon) a acizilor graşi la nivelul mitocondriilor celulelor hepatice, cu eliberare, în cantităţi apreciabile, de acetil-CoA. Acetil-CoA (acetil coenzima A) reprezintă un produs intermediar de bază al metabolismului, deoarece se plasează într-un foarte important "nod" metabolic, de unde pornesc diverse reacţii în lanţ, care sfârşesc prin eliberare de energie (ciclul lui Krebs, ciclul glioxalic) sau prin geneza de compuşi endogeni noi. Aceste reacţii, fie că sunt pornite spre Acetil-CoA, fie că apr în continuarea compusului, în lipsa insulinei, sunt în mare măsură enzimatic blocate, derivând, din unele verigi stopate (butiril-CoA, acid acetil acetic), corpii cetonici. |
||
|
|
||
|
• Evoluţie, stadii În evoluţia unei acidocetoze diabetice, se deosebesc trei stadii evolutive: 1. stadiul de cetoacidoză incipientă, perioadă în care mecanismele de compensare nu sunt încă complet depăşite, deci în consecinţă, acidoza metabolică nu este slab prezentă sau absentă (corespunde stadiului evolutiv II din diabetul de tip 1); 2. stadiul de precomă, în care acidocetoza este severă dar pacientul încă este conştient (corespunde stadiului evolutiv III din diabetul de tip 1); 3. stadiul de comă diabetică, etapă caracterizată prin acidocetoză profundă, deshidratare şi pierderea conştienţei (corespunde stadiului evolutiv IV din diabetul de tip 1). Dacă nu se intervine la timp, poate să survină decesul. De aceea, cetoacidoza diabetică se constituie într-o urgenţă medicală. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Corpii cetonici, substanţele cetoformatoare şi cetoacidoza
|
|||
|
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|