|
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||
|
În stare pură, fierul nu se găseşte în natură, fiind prezent sub formă de oxizi, dioxizi, hidroxizi, sulfaţi, tiocianaţi, etc. (vezi fierul din litosferă). Din sol, fierul ajunge în plante şi de aici în organismul animalelor şi în hrana omului. Prin faptul că organismele animale depozitează fierul în diferite ţesuturi, în general hrana provenită din astfel de surse conţine mai mult fer decât aceea de origine vegetală, chiar dacă cea din urmă reprezintă sursa primară. |
||||||||||||||||||
|
Atomul de fier poate ceda 2 sau 3 electroni transformându-se în ion electropozitiv bivalent (ion feros) sau trivalent (ion feric). Cele 2 forme ionice sunt interschimbabile, pe parcursul proceselor de oxido-reducere (mai multe). |
||||||||||||||||||
|
Forma cea mai activă de fier pentru organismul uman este Fe2+ (ionul feros, fierul bivalent, fierul redus). Cationul Fe3+ (ionul feric, fierul trivalent, fierul oxidat) este mai răspândit în lumea vegetală, în timp ce ionul bivalent este specific lumii animale. Există câteva vegetale, cum este cicoarea, care conţin pe lângă fier trivalent şi cantităţi însemnate de fier bivalent. Fierul trivalent se absoarbe mai greu la nivelul intestinului subţire şi în circulaţie va trece numai în forma feroasă activă (în urma unor reacţii de reducere realizate prin activitatea catalitică a enzimei ferireductaza) sau sub formă de fier de depozit, aşa cum este feritina. Descoperirile din ultimii ani au demonstrat că fierul trece prin mai multe reacţii de oxidoreducere consecutive pe parcursul străbaterii pereţilor intestinali. Aceste reacţii au loc sub acţiunea enzimelor ferireductaza şi ferioxidaza, aşa cum se poate vedea mai jos. |
||||||||||||||||||
 |
||||||||||||||||||
|
Absorbţia fierului este influenţată de aciditatea gastrică. În hipoclorhdrie sau aclorhidrie (achilie) trecerea metalului prin bariera intestinului subţire este diminuată considerabil. Absorbţia fierului este stimulată de către vitamina C şi inhibată de către mangan. Cationul de fier formează uşor baze, mai ales hidroxid feric [Fe(OH)3 ] şi hidroxid feros [Fe(OH)2 ] . O proteină, apoferitina, care prezintă aviditate pentru hidroxizii cu fier cu care se combină, face posibilă înmagazinarea fierului în ficat, splină, măduva osoasă şi mucoasa intestinală, de unde este redistribuit, în proporţia necesară în măduva hematopoietică (vezi eritropoieza). Deşi fierul trivalent din sursele vegetale de hrană este mai greu accesibil corpului omului, acesta prezintă anumite avantaje: - se absoarbe lent, punând la dispoziţie organismului acest metal în mod treptat şi pe o perioadă mai îndelungată. - nu exercită stres oxidativ şi nu generează radicali liberi. În organismul omului, prezintă însemnătate atât ferul anorganic, cât şi cel organic (legat de structuri proteice). Ferul anorganic participă activ la procesele de oxido-reducere, fiind implicat, atunci când se legă cu sulful, şi în activitatea enzimatică. Ferul legat organic, îndeplineşte funcţii esenţiale, ca acelea de respiraţie tisulară (prin hemoglobina) sau de activitate enzimatică (prin citocromoxidaza). Fierul mai este folosit de către organism, în cantităţi mici, pentru sinteza mioglobinei. Totalul de fier din organismul unui adult, nu este mai mare de 5 g, fiind repartizat în felul următor: |
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||
|
Ferul circulant, deşi se află în cantitate infimă, este cel mai activ. El se leagă de o proteină transportatoare numită transferină, cu ajutorul căreia circulă prin sistemul circulator. Dacă cantitatea de fier circulant este mai mare decât aceea a transferinelor (în situaţii de exces), fierul circulă liber prin sistem. Ferul liber este dăunător, căci lezează celulele organelor interne (ficat, pancreas, inimă). |
||||||||||||||||||
|
Cantitatea de fier din plasmă (fier plasmatic, fier circulant), exprimată în µg/dl (µg/100ml) defineşte sideremia. Sideremia nu măsoară nici fierul eritrocitar (fierul din hemoglobină) şi nici pe cel de depozit, ci doar fierul care circulă prin sistemul circulator legat de o proteină (transferina) sau sub formă de fier liber - în situaţii de exces. De aceea, în suspiciunea de anemie, analizele trebuiesc completate cu cele care vizează hemoglobina şi globulele roşii (hematocritul, valorile hemoglobinei sanguine, numărul de eritorocite). Ca orice exprimare de tipul "submultiplu substanţă/multiplu soluţie x 100", sideremia procentuală este o expresie incorectă şi confuză (valorile normale depăşesc adesea 100%), chiar dacă adesea eronat se foloseşte. • Valori Valorile sideremiei trebuiesc interpretate în context cu alte analize. Intervalele normale sunt indicate de către laboratoare, cu unele variaţii de la o instituţie la alta. Pur orientativ, redăm mai jos unele valori de referinţă. |
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||
|
Atât valorile prea mari cât şi cele prea mici ale sideremiei pot indica existenţa unei forme de anemie. Depistarea tipului de anemie este doar de competenţa medicului specialist. Sideremia scade în timpul menstruaţiei şi creşte în perioada premenstruală. Contraceptivele orale cresc sideremia iar medicamentele cortizonice o scad. O sideremie prea mică poate fi semnul unei deficit total de fier, care poate avea diferite origini (dietă săracă în fier, aciditate gastrică scăzută, absorbţie scăzută, boala celiacă, hemoragii îndelungate sau cu caracter cronic, nevoi crescute şi neacoperite de fier - mai ales în sarcină, alăptare, perioada de creştere intensă). De asemenea, în unele boli renale, are loc o excreţie a proteinelor de transport al fierului, ceea ce determină scăderea sideremiei. Creşterea exagerată a sideremiei poate să apară în talsemie, în diferite anemii (anemia sideroblastică, anemia hemolitică, anemia pernicioasă), în anumite afecţiuni hepatice, în cazul administrării în exces a fierului medicamentos, în hemocromatoză sau în alte sideroze, etc. |
||||||||||||||||||
|
Dezvoltarea normală a eritrocitelor şi a hemoglobinei din ele, de care depinde utilizarea corespunzătoare a fierului, este influenţată de o serie de factori. |
||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||
|
Fierul este uneori destul de greu de absorbit, dar odată ce a trecut de barierele intestinale, intră într-un circuit închis, economic, cu pierderi mici (mai multe). |
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Fer (Fe)
|
|||
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
FORMULE ŞI REACŢII CHIMICE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
Articole
|