Histidina este o substanţă relativ larg răspândită în natură, reprezentând un aminoacid esenţial pentru copiii foarte mici şi neesenţial pentru adulţi.
Structura chimică a histidinei şi reacţii în care este implicată în organismul omului

  Histidina este un aminoacid constituit din 6 atomi de carbon şii 3 de azot, dintre care 2 formează un ciclu caracteristic.
  Formula generală a histidinei este: C6H9N3O2 .
  Formula structurală a histidinei se poate vedea în imaginea de mai jos. Singura formă activă pentru om, este  L-histidina
Histidina - structură plană şi spaţială, simbol, masă moleculară, conţinut de azot.
Histidina - structură plană şi spaţială, simbol, masă moleculară, conţinut de azot.

  Histidina prin decarboxilare (pierderea grupării carboxilice) se transformă în histamină, substanţă cu caracter bazic, deosebit de activă din punct de vederea biologic, implicată în reacţiile imune, dar şi în transmiterea impulsurilor nervoase.
Decarboxilarea histidinei şi trecerea ei în histamină.
Decarboxilarea histidinei şi trecerea ei în histamină.

  Reacţia de decarboxilare este catalizată enzimatic în intestin şi în alte ţesuturi, de către bacterii, leucocite şi mai ales de combinaţia anticorpilor cu antigenele. Pierderea de dioxid de carbon de la nivelul grupării -COOH are loc sub influenţa enzimei L-histidin-decarboxilaza, care catalizează reacţia. Această conversie este accelerată de unele surse de hrană, considerate drept alimente histaminofore, precum şi de alţi alergeni, aşa cum este polenul anemofil. Atât histidina endogenă cât şi cea exogenă, poate determina, prin trecerea ei în histamină, la persoanele sensibile reacţii alergice (Neamţu 1997).
  Ca derivat al histidinei, în special la ciuperci, dar şi la plante, animale ori om, apare ergotioneina, substanţă cu proprietăţi antioxidante.
Rolul histidinei în organismul omului

  În corpul omului, histidina îndeplineşte mai multe roluri: ajută creşterea organismului (la copii) sau a masei musculare, prezintă efecte antioxidante, stimulează imunitatea.
  Acest aminoacid, prin faptul că contribuie la formarea unor protide de transport al unor metale (hem, feritină, metaltionină), intervine în metabolismul fierului, zincului, cuprului. Histidina mai este implicată în activitatea organică a sulfului şi a  hemoglobinei. Unele studii arată că L - histidina poate înlocui alanina în cadrul structurii unei proteine cardiace (tropina 1),  jucând un rol în prevenţia infarctului miocardic sau în refacerea cordului postinfarct.
  Histidina se dovedeşte favorabilă în caz de stres, precum şi în unele afecţiuni sau dereglaje nervoase ca: schizofrenie sau anxietate.
  S-a constat însă o influenţă negativă a histidinei în depresie şi în diferite forme de alergie.
Răspândire, surse naturale de histidină

  Acest aminoacid apare răspândită în natuiră atât în lumea vegetală (orez, grâu, secară, soia, traista ciobanului) cât şi în lumea animală. Ajunge în corp din unele alimente ca: cereale, soia, lapte şi derivate, peşte, carne, drojdii.
  Ca aminoacid neesenţial, cu excepţia copiilor foarte mici, histidina se poate sintetiza în organism pe baza altor substanţe, nivelul acestuia în corp, nefiind neapărat dependent de sursele exterioare.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Histidina
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  BLOG
  CUVINTE CHEIE