|
LIPOPROTEINE
|
||
|
Lipoproteinele sunt substanţe alcătuite din grăsimi, care se ataşează de protide, cele din urmă îndeplinind rolul de "cărăuş". Până în anul 1970, nu se cunoştea faptul că lipidele din sânge circulă legate de proteine. În 1960, Th. C. Ruch şi J. F. Fulton, care erau preocupaţi de elucidarea modului de transport al lipidelor, nu îşi puteau explica cum grăsimile, care nu sunt miscibile cu apa, sunt atât de prompt distribuite prin toate lichidele corpului. O altă problemă pe care şi-o puneau cei doi profesori americani, era legată de pătrunderea selectivă prin membranele celulare (prin unele da, prin altele nu) a lipidelor. Toate acestea, s-au lămurit definitiv după descoperirea faptului că unele lipide coexistă cu proteinele. |
||
|
După densitatea proteinelor conţinute, lipoproteinelor sunt de 3 feluri: - VLDL= Very Low Density Lipoproteins (liproteine de foarte joasă densitate), - LDL = Low Density Lipoproteins (liproteine de densitate joasă), - HDL = High Density Lipoproteins (liproteine de înaltă densitate). |
||
|
Circulaţia lipidelor în sânge
|
||
|
În sânge, lipidele (trigliceridele, colesterolul, fosfolipidele) circulă legate de lipoproteine. Transportul acestor grăsimi depinde în foarte mare măsură de densitatea proteinelor din structura lipoproteinelor. Lipoproteinele de înaltă densitate transportă lipidele, în special colesterolul spre ficat, unde se depozitează sau serveşte la sinteza acizilor biliari. LDL transportă grăsimea în sens invers, de la ficat către alte părţi ale corpului, prin sistemul circulator. VLDL ia naştere din LDL, după ce acesta din urmă a eliberat materialul lipidic transportat. |
||
|
"Colesterolul rău" şi "colesterolul bun"
|
||
|
Prin faptul că transportă colesterolul spre ficat scoţându-l din sânge, lipoproteinele de înaltă densitate (HDL) de care se leagă, formează "colesterolul bun". Lipoproteinele de densitate joasă (LDL), deoarece aderă uşor la pereţii vaselor de sânge, se constituie în "colesterol rău". |
||
|
Stimulenţii naturali ai HDL
|
||
|
Atunci când se urmăreşte scăderea colesterolului, dar şi a nivelul trigliceridelor din sânge, este absolut necesar să se limiteze consumul de substanţe exogene similare, ceea ce înseamnă că hrana trebuie să fie săracă în colesterol şi în grăsimi saturate. Această măsură dietetică, nu este însă şi suficientă, atâta timp cât LDL predomină. Schimbarea raportului între LDL şi HDL în favoarea celei din urmă aduce cu sine scăderea colesterolului şi chiar a trigliceridelor. În formarea HDL, un rol important îl joacă acizii graşi nesaturaţi, în special cei mononesturaţi (acidul oleic). Polifenolii antioxidanţi din afine, merişoare, cireşe, strugurii negrii, mere stimulează de asemenea, în mod semnificativ sinteza de HDL (G. Niac). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Lipoproteine
|
|||
|
|