|
||||||||||||||||||||||||||||||
|
Este cunoscut, încă din antichitate, că unele ciuperci sintetizează şi acumuleză substanţe toxice. Compuşii toxici pentru om prezenţi în fungii mici (micromicete) sau mari (macromicete) au fost reuniţi sub denumirea generică de micotoxine. Până în prezent s-au identificat în ciupercile mici şi mari cca. 450 de micotoxine. |
||||||||||||||||||||||||||||||
|
În numeroase ciuperci mici heterotrofe, saprofite sau parazite, se sintetizează substanţe cu acţiune toxică pentru organismul uman. Dintre aceste micotoxine amintim: - aflatoxinele şi sterigmatocistina (toxine cancerigene produse de mucegaiurile Aspergillus), - clavacina şi patulina (micotoxine sintetizate de către Penicillium expansum), - ergotoxina, ergometrina, ergotamina, ş.a. (alcaloizi toxici, majoritatea insolubili în apă, prezenţi în scleroţii cornului secarei - Claviceps purpurea). S-au descris şi alte micotoxine cancerigene, aşa cum sunt cele din sporii ciupercii de putrezire a lemnului (Merulius lacrymans), specie saprofită care se instalează pe lemnul de construcţii |
||||||||||||||||||||||||||||||
|
Unele ciuperci mari, mai precis corpurile lor de fructificaţie, prin consum, după cum se ştie, provoacă intoxicaţii mai mult sau mai puţin grave. Toxinele care se sintetizează în macromicete (micotoxinele ciupercilor mari), au fost împărţite în mai multe clase, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos. |
||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Micotoxine (substanţele toxice din ciuperci)
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|