|
|
Monoglucidele numite şi oze sau monozaharide, sunt substanţe din rândul glucidelor, formate dintr-o singură moleculă. Ele sunt solubile în apă, şi prezintă activitate optică.
Monoglucidele conţin în structura lor numai atomi de carbon, oxigen şi hidrogen. aceştia formează grupări active de tip carbonil (C=O) şi hidroxid (-OH). Molecula unei oze conţine o singură grupare carbonilică şi una sau mai multe grupări hidroxilice.
|
Clasificarea monoglucidelor
|
|
Ozele se clasifică după mai multe criterii, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos.
|
|
Criteriu declasificare
|
Reprezentanţi
|
|
|
- aldehide (prezintă gruparea carbonil la nivelul primului atom de carbon)
- cetoze (cu gruparea carbonil aşezată între primul atom de carbon şi ultimul fără să fie vreodată într-o extremă a catenei)
|
|
După numărul atomilor de carbon
|
- dioze, cu 2 atomi de carbon (C) (cu un singur reprezentant; aldehida glicolică)
- trioze, cu 3 C (apar ca substanţe intermediare în procesele metabolice. Există 3 reprezentanţi: D şi L aldehida glicerică,respectiv dihidroxiacetona)
- tetroze, cu 4 C (rar răspândite în natură şi în cantităţi mici, ex: apioza, eritruloza, treoza)
- pentoze, cu 5 C (alături de hexoze, sunt cele mai răspândite în natură, ex: riboza, dezoxiriboza, xiloza, xiloza, fucoza, etc.)
- hexoze, cu 6 C (larg răspândite în natură, ex: glucoza, fructoza, altroza, galactoza, manoza, etc.)
- heptoze, cu 7 C (rare în natură, ex: manoheptuloza)
- octoze, cu 8 C (apar în mod excepţional în natură, ex: D-gliceromanooctuloza)
- nonoze, cu 9 C (apar în cantităţi neglijabile în unele fermentaţii, ex: D-eritroglucononuloza)
- decaoze, cu 10 C (s-au obţinut doar pe cale sintetică)
|
|
După orientarea grupării hidroxid de la nivelul atomului de carbon asimetric
|
- D oze (gruparea e aşezată în dreapta - dextro)
- L oze (gruparea e aşezată în stânga - levo)
|
|
După sensul de rotire a luminii polarizate (activitaea optică se datorează atomilor de carbon aşezaţi asimetric)
|
- + oze (sens invers faţă de acele de ceasornic, spre dreapta - dextrogire)
- - oze (sensul acelor de ceasornic, spre stânga - levogire)
|
|
Denumirea monoglucidelor după orientarea grupărilor hidroxid şi după activitatea optică
|
|
Cele mai multe monoglucide, au denumirea cu terminaţia - oză. În faţa numelui, apar elementele ce definesc orientarea moleculei.
Exemple:
D(-) -nume oză: [D(-)glicerinaldehidă]
D(+) -nume oză: [D(+)xiloză]
L(+) -nume oză : [L(+)arabinoză]
|
|
|
• Aldoze
Aldoza este o denumire care se dă la acele monoglucide care prezintă o funcţie aldehidică. Funcţia aldehidică este acea componentă a moleculei care prezintă reactivitatea cea mai mare, fiind întotdeauna aşezată la nivelului primului atom (C1). Funcţia aldehidică reprezintă o stare potenţială reactivă a unei aldoze, determinată de prezenţa în structura sa a unei grupări carbonil (C=O), legată de un singur radical, notat cu R, precum şi de un atom de hidrogen.
Aldozele prezintă proprietăţi reducătoare.
Cea mai cunoscută şi mai răspândită aldoză este glucoza.
Compuşii organici care prezintă funcţie aldehidică, fie că sunt glucide sau nu, se numesc aldehide. Deoarece în cazul ozelor prezenţa cel puţin a unei grupări hidroxid este obligatorie, aldozele mai sunt numite şi hidroxialdehide.
În mod uzual numele aldozelor de termină cu sufixul oză (galactoză, xiloză, etc.).
|
_MEDIA_1.jpg) |
|
• Cetoze
Cetoza este o denumire care se dă monoglucidelor care prezintă o funcţie cetonică.
Gruparea cetonică se află aşezată între primul atom de carbon şi ultimul fără să fie vreodată într-o extremă extremă a catenei. Ea este formată dintr-o grupare carbonil (C=O), care se legă la doi radicali, de o parte şi de alta a atomului de carbon.
Cetozele nu prezintă proprietăţi reducătoare.
Cea mai cunoscută şi mai răspândită cetoză este fructoza
Compuşii organici care prezintă funcţie cetonică, fie că sunt glucide sau nu, se numesc cetone. Deoarece în cazul monoglucidelor prezenţa cel puţin a unei grupări hidroxid este obligatorie, cetozele mai sunt numite şi hidroxicetone.
În mod uzual numele cetozelor de termină cu sufixul uloză (ribuloză, xiluloză, etc.). Fructoza este cetoza care face excepţie de la această regulă.
|
_MEDIA_2.jpg) |
|
|
• Aldoze şi cetoze
Luând ca exemplu unele dintre cele mai simple monoglucide (triozele), avem două aldoze ( D şi L glicerinaldehida, numită şi aldehidă glicerică), respectiv o cetoză (dihidroxi-acetona).
|
_MEDIA_3.jpg) |
Luând în consideraţie toate elementele structurale (orientarea grupărilor -OH, activitatea optică, poziţia grupărilor funcţionale), nomenclatura completă a unei monoglucide, după Neamţu, 1997, este de forma:
- D(+) -1- aldo-2,3,4,5,6-pentahidroxi-hexan (în cazul glucozei),
- D(-) -2-ceto-1,3,4,5,6-pentahidroxi-hexan (în cazul fructozei).
|
Cele mai răspândite monoglucide
|
|
În natură, cele mai răspândite monoglucide sunt pentozele şi mai ales hexozele.
|
|
Denumire
|
Provenienţă naturală
|
|
L(+) arabinoza
|
Se găseşte în structura poliglucidelor numite arabani, care se formeză în guma arabicã, în cleiul de vişine, în rădăcinile de sfeclã.
|
|
D(+) galactoza
|
Se găseşte liberă în drojdii şi în plantele inferioare. De cele mai multe ori, ajunge în organism din lactoză, diglucidă specifică laptelui şi a derivatelor. Mai intră în constituţia unor poliglucide denumite galactani.
|
|
D(-) fructoza (levuloza)
|
Se află liberă în fructe dulci, miere. Intră în componenţa zaharozei şi a inulinei.
|
|
|
Monoglucidă fundamentală pentru om, glucoza se găseşte în limfã, în lichidul cefalorahidian, în sânge, în creier, etc.. Predomină în fructe dulci şi în miere. Intră în componenţa unor diglucide, oligoglucide (zaharoza, lactoza) şi poliglucide (amidonul).
Glucoza este cea mai răspândită monoglucidă din natură.
|
|
D(-) manoza
|
Mai puţin răspândită în stare liberă (în cojile citricelor), intră mai des în structura unor poliglucide numite manani.
|
|
D(-) riboza, D (-) dezoxiriboza
|
Pentoze importante, deoarece sunt o componente de bază a scheletului glucidic a ADN şi ARN.
|
|
D(+) xiloza
|
Intră în componeţa polizaharidelor numite xilani, care însoţesc celuloza.
|
|
Importanţa monoglucidelor
|
Monoglucidele sunt substanţe esenţiale în procesul de respiraţie sau în alte reacţii de oxidare, fiind principalele furnizoare de energie. Ele reprezintă compuşi bio de bază din care se formează ozidele precum şi alte substanţe deosebit de importante pentru viaţă (acizi nucleici, glicozide, coenzime, complexe, glicoprotide, elemente ale imunităţii. etc.) [Neamţu,1997].
|
|
|
BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
|
|
