OLIGOPEPTIDE (CARNOZINA, ANSERINA ŞI GLUTATIONUL)

  Oligopeptidele sunt protide formate dintr-un număr mic de aminoacizi. În natură, mai des se întâlnesc dipeptidele (proteine formate din 2 aminoacizi) şi tripeptidele (protide alcătuite din 3 aminoacizi). Principalii reprezentanţi ai oligopeptidelor sunt: carnozina, anserina (anzerina) şi glutationul.
  În organism, peptidele se scindează eliberând aminoacizii din compoziţie, sub acţiunea enzimelor numite peptidaze. Principul ferment proteolitic din grupa peptidazelor, care acţionează asupra  oligopetidelor, este aminopetidaza, substanţă secretată de către intestinul subţire.
Dipeptidele

  Cele mai întâlnite dipeptide naturale sunt carnozina şi anserina. În boabele leguminoaselor s-au găsit şi alte dipeptide, formate din acid glutamic şi leucină sau din acid glutamic şi metionină (Neamţu 1997).

  • Carnozina şi anserina
  Carnozina este un dipeptid prezent în muşchii mamiferelor, în timp ce anserina (anzerina), substanţă cu structură asemănătoare, apare în muşchii păsărilor. Cei doi compuşi  sunt formaţi din histidină şi din β - alanină, deosebindu-se între ei, prin prezenţa unei grupări -CH3 (metil), în cazul structurii chimice a anserinei (vezi imaginea 1).

  Carnea de porc şi de vită conţine cca. 2,5 g/kg de carnozină, iar carnea de pasăre, are cam 0,6 g de anserină la fiecare kilogram.
  Carnozina din muşchiul omului, împiedică probabil acumularea de acid lactic în exces, întârziind  instalarea fenomenului de oboseală sau febră musculară. Sursele de hrană bogate în acest dipeptid (carnea, mai ales muşchii), furnizează doar indirect carnozină organismului, omul având nevoie de fapt, de cei doi aminoacizi componenţi (nici unul esenţial, deci uşor de convertit din alţii), în scopul sintezelor proprii.
  Forma β a alaninei (de obicei acest aminoacid, în natură, se găseşte sub formă de α - alanină) din aceste dipeptide, este considerată a fi, de către unii specialişti, drept "anormală". Ei recomandă, pe acest considerent, un consum moderat de carne de pasăre sau maifere (vezi imaginea 2). Carnea de peşte nu conţine dipetide, fiind considerată şi din acest motiv a fi mai sănătoasă.

  • Alte dipeptide naturale

  - Ofidina (β - alanină + histidină) se găseşte în muşchii mamiferelor şi al păsărilor.

  • Dipeptide artificiale

  - Aspartamul (acid aspartic + fenilalanină) este un îndulcitor sintetic, folosit ca aditiv alimentar.

Tripeptidele

  Cu excepţia glutaionului şi al unor hormoni cerebrali hipotalamici, tripetidele sunt substanţe rar întâlnite în natură, ele apărând mai mult ca substanţe intermediare, ale proceselor metabolice.

  • Glutationul

  Glutationul este o substanţă larg răspândită în natură, care este specifică plantelor şi fungilor, sintetizându-se mai puţin în organismele animale. În cantităţi mai mari, această  tripeptidă apare în seminţele încolţite (în curs de germinaţie). Se mai găseşte, însă în cantităţi mult mai mici, în proteinele din laptele ierbivorelor, extrăgându-se mai ales în zer, precum şi în muşchii mamiferelor.
  În corpul animalelor şi la om, glutationul endogen (produs de organism în cantităţi mici) îndeplineşte roluri antioxidante şi cicatrizante. Aplicarea unor produse naturale pe plăgile de la nivelul pielii, aşa cum este de pildă mierea de albine, conduce la biosinteza masivă de glutation endogen local, ceea ce determină o cicatrizare rapidă a rănii. Este posibil ca glutaionul să prezinte şi efecte antiulceroase.
  Din punct de vedere structural, glutationul este o oligopeptidă formată din 3 resturi de aminoacizi; glicină, cisteină şi acid glutamic, conţinând în consecinţă sulf. Radicalii acestor acizi aminaţi (glicilul, cistenilul şi glutamilul) unindu-se, formează glutationul (vezi imaginea 3).
  Prin faptul că trece cu uşurinţă din forma redusă în cea oxidată şi invers, glutationul se comportă ca un sistem oxido-reducător activ, protejând prin această proprietate, oxidarea vitaminei C şi a adrenalinei (Neamţu 1997). În seminţe şi probabil că şi în organismul uman, glutationul activează enzimele proteolitice, regăsindu-se în structura unora dintre acestea, sub formă de coenzimă. Ajuns în organismul omului, glutationul îndeplineşte  funcţii antitoxice (detoxifiantă), antioxidante şi hepatoprotectoare.  De asemenea, activează enzima glutaion-peroxidaza, ferment care posedă la rândul său proprietăţi antioxidante, atât în sine, cât şi prin seleniul conţinut. În organismul omului,   glutationul este depozitat preponderent în ficat, dar apare  stocat şi în diferite alte organe, inclusiv la nivelul ochilor. S-a constat, că scăderea nivelului glutationul ocular, conduce la instalarea cataractei.
  În boabele cerealelor germinate (boabele încolţite de cereale sunt principalele surse naturale), glutationul hidrolizează prolaminele şi gliadinele (în bobul de grâu încolţit de exemplu, glutenul scade la o cantitate foarte mică) (Neamţu 1997).
  Din punct de vedere nutriţional, glutaionul reprezintă o foarte importantă sursă de cisteină,de cistină şi de sulf.

  • Alte tripeptide naturale

  - Eisenina (glutamină + glicină + alanină) s-a izolat în alga marină  Eisenia bicyclis.  Prezintă proprietăţi imunostimulente asupra organismului uman.
  - Melanostaina (prolina +  leucină  + glicină) este sintetizată de hipotalamus ca hormon, cu rolul de a inhiba melanogeneza.
  - Tiroliberina sau hormonul eliberator de TSH (glutamină + histidină + prolamină) este un hormon secretat de hipotalamus, prezentând o  acţiune tonică asupra tirotropinei [hormonul tirotropina - TRH sau  hormonul de stimulare tiroidiană -TSH ], care este un produs endocrin hipofizar, ce acţionează asupra glandei tiroide.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Oligopeptide (carnozina, anserina şi glutationul)
  MEDIA
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  CUVINTE CHEIE