|
||
|
Omul modern este astăzi asaltat din toate părţile de o serie de factori fizici (radiaţii electromagnetice sau de altă natură, agresiuni vizuale sau auditive, etc.) sau chimici (poluanţi, pesticide, aditivi alimentari, etc.). Dintre aceşti agresori, radicalii liberi exercită o presiune nocivă şi continuă asupra tuturor celulelor organismului uman, conducând la distrugerea, uneori ireversibilă, a acestora. |
||
|
• Radicalii liberi propriu-zişi Radicalii liberi propriu-zişi, numiţi şi prooxidanţi, sunt compuşi circulanţi prin sânge, din grupa radicalilor, foarte activi din punct de vedere biochimic şi biologic, care acţionează virulent asupra membranelor, nucleelor şi citoplasmei celulare, producând şi întreţinând un stres oxidativ intens. Vehementa acţiune apare ca o consecinţă a prezenţei unuia sau a mai mulţi electroni necombinaţi (unul sau mai mulţi electroni liberi) pe ultimul strat al unui atom din moleculă. De cele mai multe ori, radicalii liberi sunt anioni oxigenaţi cu deficit de electroni, care nu formează săruri, acizi sau baze, ci rămân în această formă (liberă), deosebit de reactivă. Radicalii liberi propriu-zişi acţionează în mod distructiv mai ales asupra moleculelor cu viaţă lungă (colagen, elastină, ADN, lipide din membrana celulară, mucopolizaharide). În aceste condiţii, sânt agresate cu predilecţie membranele celulare şi unele organite celulare (mitocondrii, lizozomi). Pe lângă organele afectate prin destrucţia celulară, sub influenţa radicalilor liberi, apar modificări specifice îmbătrânirii, care afectează în special pielea şi pereţii interiori ai vaselor de sânge. Radicali liberi - în sens extins Există substanţe care deşi nu sunt radicali liberi propriu-zişi (nu prezintă electroni liberi virulenţi), prin faptul că acţionează în acelaşi mod, sunt încadraţi în rândul radicalilor liberi. |
||
|
Radicalii liberi sunt substanţe care derivă din compuşi oxidaţi incomplet, care au trecut prin arderi parţiale, având în structura lor grupări de oxigen, capabile să iniţieze, la suprafaţa membranelor celulare sau chiar în interiorul celulelor, reacţii agresive de oxidare. Radicalii liberi provin atât în urma proceselor ce se petrec în organism (fagocitoza, catabolism incomplet, producerea de energie, detoxifiere hepatică, etc.), cât şi din mediul exterior (fum de ţigară, aer poluat, anumite alimente, unele medicamente, apă de fântână sau de robinet). Radicalii liberi propriu-zişi cei mai activi sunt ionii: superoxid (O22-), peroxid (O2-), hidroxid (OH-), oxid nitric (NO-), nitrit (NO2-), nitrat (NO3-), alcoxil (R-O-). Peroxizii şi superoxizii, anioni care exercită o acţiune oxidantă energică derivă din apa oxigenată (peroxidul de hidrogen; H2O2) precum şi din alte surse sau procese, aşa cum sunt cei rezultaţi în urma râncezirii alimentelor bogate în lipide (peroxizii lipidici), alcoxilii lipidici), îndeosebi uleiuri, grăsimi şi seminţe oleaginoase. Apa oxigenată (H2O2), pe lângă faptul că generează radicali liberi, este chiar ea o substanţă de acest fel (în sens extins). Un alt compus care se comportă identic radicalilor liberi, deşi propriu-zis nu intră în această categorie, este acidul hipocloros (HClO). Acidul hipocloros se formează în cantităţi apreciabile în "apa de robinet", în urma clorinării acesteia. Acidul hipocloros are o existenţă relativ scurtă, trecând după un timp, spontan, însă doar în condiţii de aerobioză şi de presiune scăzută, în acid clorhidric. De aceea se recomandă, dacă tot este utilizată pentru băut (nu este cea mai ideală sursă de hidratare), ca apa de reţea să fie lăsată în pahar, cel puţin până în momentul în care devine complet transparentă, semn că clorul şi acidul hipocloros au dispărut, deşi acest interval de timp, se pare că de cele mai multe ori, este prea scurt (măsurătorile indică faptul că acidul hilpocloros şi clorul dispar din apa din pahar numai după 20 de minute). Alte surse generatore de radicali liberi sunt nitrozaminele şi aldehidele nesaturate. Foarte uşor ajunge în organism, în condiţiile alimentaţiei zilelor noastre, un compus din grupa aldehidelor nesaturate, care se dovedeşte extrem de activ şi distructiv prin acţiunea sa asupra membranelor celulare, şi anume; acroleina. Trebuie reţinut faptul că unii radicali liberi periculoşi (peroxizi, alcoxili, nitrozamine, acroleina), nu sunt conţinuţi, în condiţii normale, în alimente, dar ei se generează pe parcursul degradării (râncezire, degradări proteolitice, etc.) sau a preparări lor (prăjire, recongelare, etc.). În fine, dar nu în ultimul rând, o cale de contact cu nocivii radicali liberi, este deschisă prin expunerea la fum şi la gaze (fum de ţigară, fum provenit de la arderea deşeurilor sau a resturilor vegetale, gaze industriale, gaze de eşapament, etc.). |
||
|
După cum am arătat mai sus, radicalii liberi provin din 2 surse majore: - exogene (radicali liberi care pătrund în organism din mediul extern), - endogene (radicali liberi care se formează în organism, pe parcursul fenomenelor metabolice sau fiziologice). Dacă, cel puţin întrr-o anumită măsură, impactul cu radicalii liberi exogeni poate fi limitat, prin abordarea unui mod de viaţă echilibrat şi adecvat, nu acelaşi lucru se poate spune,dacă ne referim la radicalii liberi endogeni. Mai mult, desfăşurarea a numeroase procese de mare importanţă fiziologică, este dependentă de geneza unor radicali liberi. Cei mai mulţi radicali liberi endogeni se produc la nivelul: - mitocondriilor (în timpul generării de molecule macroergice (ATP - acid adenozin-trifosforic), care reprezintă principalele surse de energie pentru organism), - peroxizomilor (pe parcursul degradării acizilor graşi, la nivelul acestor organite celulare), - citocromului P450 (este localizat preponderent la nivelul plămânilor şi a ficatului, având rolul de a neutraliza substanţe cu potenţial toxic, care provin din aerul poluat, din alimente sau din alimente), - fagocitelor (în timpul fagocitozei, se generează radicali liberi). |
||
|
|
||
|
După cum organismul generează radicali liberi, tot aşa, el posedă capacitatea genezei antidotului acestora, aşa cum se poate vedea mai jos. |
||
|
Împotriva radicalilor liberi, organismul uman construieşte substanţe antioxidante (vezi antioxidanţi naturali), compuşi ce se recomandă a fi introduşi în organism şi din surse exogene. Antioxidantul acţionează prin cedarea şi completarea ultimului strat electronic al radicalului liber, care nemaifiind deficitar în electroni, îşi pierde capacitatea nocivă de acţiune. |
||
 |
||
|
Interacţiunea dintre antioxidanti şi radicali liberi |
||
|
Pentru majoritatea antioxidantelor, radicalii liberi au o afinitate mai mare decât pentru substratul celular. Substanţele antioxidante au fost numite şi "substanţe de sacrificiu". deoarece ele par a se lasă bombardate (oxidate), plătind cu propria distrugere neutralizarea radicalului şi protecţia celulei.
Este întotdeauna de dorit ca nivelu şi acţiunea proxidanţilor (radicali liberi) să fie sub capacitatea de acţiune a antioxidanţilor. Atunci când acţiunea radicalilor liberi o depăşeşte pe cea a antioxidanţilor (stres oxidativ), au loc fenomene de uzură şi îmbătrânire celulară precoce, fapt ce poate conduce la instalarea unor afecţiuni degenerative, inclusiv a cancerului. |
||
|
În urma unor procese se petrec în organismul uman şi mai ales ca o consecinţă a unor substanţe ce ajung în corp din mediul exterior (diferiţi poluanţi, fum de ţigară, unele alimente, medicamente), rezultă anumiţi compuşi numiţi radicali liberi. Aceste substanţe sunt deosebit de agresive, întreţinând un stres oxidativ permanent, din care rezultă o uzură accentuată a celulelor, fapt ce grăbeşte îmbătrânirea lor şi instalarea unor boli degenerative, inclusiv a cancerului. Împotriva radicalilor liberi, organismul construieşte compuşi de apărare, numiţi antioxidanţi. Totuşi, antioxidanţii endogeni (fabricaţi de către corp) nu sunt suficienţi în faţa multiplelor agresiuni la care suntem supuşi în viaţa modernă. Din acest motiv este necesar să recurgem la surse naturale exogene (procurate din mediul extern) de substanţe antioxidante. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Radicali liberi
|
|||
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|