|
VANADIU (V)
|
|||||||||
|
Date chimice |
|||||||||
|
Vanadiul este un mineral metalic moale, cenuşiu-argintiu, greu oxidabil. Datele chimice cu privire la acest element sunt redate mai jos. |
|||||||||
|
|||||||||
|
Răspândire în natură |
|||||||||
|
În natură, vanadiul se găseşte rar în formă pură, întâlnindu-se mai frecvent ca oxid sau ca sare în diferite roci. Deşi nu este rar, apare totuşi în cantitate mică, în amestec cu alte elemente, în mineralele din clasa silicaţilor şi fosfaţilor. În sol, concentraţia în vanadiu este infimă. |
|||||||||
|
Vanadiul industrial din mediu
|
|||||||||
|
În industrie, vanadiul se utilizează, datorită capacităţii sale de a se oxida greu, pentru alierea unor metale, îndeosebi a oţelului, în vederea obţinerii îmbunătăţirii calităţilor inoxidabile. Pentaoxidul dublu de vanadiu (V2O5) se foloseşte în chimie drept catalizator, având întrebuinţări industriale (obţinerea acidului sulfuric, oxidarea unor substanţe organice). Pulberile de vanadiu, rezultate din industrie, sunt purtate de curenţii de aer pe distanţe foarte mari. Vanadiul din aer prezintă efecte negative asupra sănătăţii, deoarece produce o iritare a bronhiilor, odată cu inspiraţia aerului ce conţine pulberi în suspensie. În zonele puternic poluate cu vanadiu, precum şi în incintele industriale unde se prelucrează acest metal, oamenii pot suferi de afecţiuni mai grave, exteriorizate prin: leziuni cardio-vasculare, hemoragii viscerale, dereglaje nervoase, tulburări digestive. |
|||||||||
|
Vanadiul natural
|
|||||||||
|
Întrucât în natură vanadiul se găseşte în cantităţi foarte mici, sursele de hrană, cel puţin acelea fără adaosuri sintetice, conţin cantităţi minuscule din acest metal. Cel mai mult vanadiu se găseşte în: polen, peşti, fructe de mare, cerealele integrale şi în ridichi. Aceste surse, dacă nu provin din zone poluate, cu siguranţă că acoperă toate cerinţele corpului, fără niciun risc a unor reacţii adverse, chiar dacă se consumă în cantităţi mari. |
|||||||||
|
Vanadiul în organismul omului
|
|||||||||
|
Nu s-a putut stabili în ce măsură omul are nevoie de vanadiu. Cercetările efectuate asupra vanadiului în legătură cu corpul omului, nu au semnalat manifestări nespecifice în cazul lipsei totale a elementului din organism. Totuşi, s-a constat că în timp ce bărbaţii se pot lipsi în întregime de acest element, femeile reacţionează pozitiv la dozele de vanadiu provenite din sursele alimentare naturale. Câteva miligrame de vanadiu, în cazul persoanelor de sex feminin, ajută în concepţie şi în sarcină, atenuează anemia şi scade riscul apariţiei sau a agravării osteoporozei. Deocamdată, ipotezele cu privire la efectele hipocolesterolemiante exercitate de către acest metal, nu au fost confirmate. Se ştie că vanadiul formează pigmenţi metalo-proteici cu structură porfirinică, asemănătoare clorofilei şi hemoglobinei , putând, probabil, înlocui într-o oarecare măsură metalele de bază din miez (fierul, magneziul, etc.). Există însă ipoteza, conform căreia, dacă vanadiul depăşeşte un anumit nivel, necunoscut azi, este posibil să blocheze o parte din hemoglobină, producând anemii. Cazurile de exces de vanadiu se întâlnesc la persoanele la care metalul a ajuns în organism prin sursele contaminate cu pulberi industriale. Impactul vanadiului din suplimente şi medicamente asupra organismului, nu este îndeajuns studiat. |
|||||||||
|
|||||||||
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Vanadiu (V)
|
|||
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|